Albinarul

Albinarul

Se numește Constantin Noja și se apropie, cred, de șaizeci de ani. E moț. A venit la Giarmata Vii prin căsătorie. Zice că la el, în Ardeal, a văzut stupi de când era copil și, plăcându-i, de atunci a dorit ca într-o zi să aibă și el albine. Vremea a trecut, dar pornirea i-a rămas.  S-a îndrăgostit de o fată, Livia, acum doamna Noja. Socrul, așa a fost să fie, avea stupi. ”Ținea 20 de familii, dar 13 le-a vândut. Au mai rămas șapte, de la care am început noi.” Așa  și-a mai împlinit, dincolo de iubire, o dorință. Fiul său, Iulian, îl ajută, pentru că fac din stupărit o afacere de familie. Domnul Noja este atât de firesc când povestește, zâmbește de parcă nu l-ar fi atins, măcar, vreo tristețe în viața de până acum. Îl întreb unde are stupina și, amabil, mă invită să-l urmez. Așa o cunosc pe doamna Livia, o femeie cu spirit și umor. Vreau să-i fac, glumind, un serviciu domnului Noja, îl luau cam tare, și doamna Livia, doar de dragul întâmplării, după ce se întrebă, retoric, ceva, se preface că a fost convinsă.            

Acum acest bărbat cu noroc în dragoste și la albine are o sută de stupi. Este atât de stăpân pe subiect, încât, sigur, în ce depinde de el, nu are cum să dea greș. Și să fie convingător, spune că familia a accesat 25.000 de euro, fonduri europene, cu care și-a cumpărat utilajele și ustensilele necesare unui apicultor care a depășit, de ani buni, stadiul de pasionat. Nu întreb cum merge cu vânzarea produselor,  nu știu cum ar pica întrebarea. Mă uit, și admir, locul unde aduna, din faguri miere.E locul unde se prepară totul, spațiul este  impecabil. Numai mâna, ochiul și spiritul doamnei Noja putea face asta. Domnul Noja, azi cel puțin, este dedat observării ce mai adaugă, cu ce se aduce,  peste câteva zile, la Târgul Internațional Apicol de Primăvară  ce se ține la Ghiroda. Standul și, implicit, vânzarea stau în grija doamnei Livia. El vrea să participe la toate conferințe – vor fi susținute de specialiști – unde poți afla noutăți ce țin, în aceste vremuri, de reușita în stupărit. Și, sigur, după cele două zile de târg, dar asta rămâne tot în seama doamnei Livia, vor avea vreme să tragă linie și să vadă cum le-a mers în târg!