De la Est la Vest, de la „Podul de flori” între românii din România și Republica Moldova, peste apa Prutului, abolind frontierele, iată o „Punte spirituală nouă” între Serbia și România, peste apa Begăi, un pod de lumină – lumină a sufletului, a minții, a imaginației creative, născute din Lumina Lină.

Sub egida Societății Scriitorilor din Novi Sad, a apărut în decembrie 2019 cartea multilingvă Novi duhovni most: zborniksa vremene lirik = Punte spirituală nouă: culegere din lirica contemporană, o Cartă poetică a înfrățirii celor două orașe Novi Sad şi Timişoara. O înfrățire într-o identitate comună, configurată prin versuri, preambul la anul 2021, când ambele orașe vor purta tiara de Capitală Europeană a Culturii.

Volumul a fost prezentat cu succes și la Salonul Internaţional de Carte de la Novi Sad, ed a 26-a, (3-9martie 2020) – loc elegant și de anvergură, prilejul special de întâlnire cu autori și cărți, „ o frumusețe de culoare” (Nina Ceranu), îmbietoare prin coperte, titluri, conținuturi diverse (în special pentru tineri).

Volumul cuprinde 20 de poeţi din Serbia: Miroslav Aleksić, Ioan Baba, Blagoje Baković, Bordás Győző, Nataša Bundalo Mikić, Zdenka Valent-Belić, Zoran Đerić, Gordana Đilas, Mirjana Frau Kolarski, Vladimir Kopicl, Jelena Maričević Balać, Snežana Nikolić, Olena Plančak-Sakač, Dušan Radak, Selimir Radulović, Bojan Samson, Đorđo Sladoje, Dalibor Tomasović, Stevan Tontić și Nenad Šaponja şi 20 din România: Lucian Alexiu, Adrian Bodnaru, Eugen Bunaru, Nina Ceranu, Ilie Chelaru, Blagoie Ciobotin, Tudor Crețu, Eugen Dorcescu, Manolita Dragomir-Filimonescu, Slavomir Gvozdenovici, Ion Jurca Rovina, Gyorgy Mandics, Constantin Mărăscu, Goran Mrakici, Ivo Muncian, Marian Odangiu, Dumitru Oprişor, Ljubinka Perinac Stankov, Robert Şerban și Balthasar Waitz.

Cartea reprezintă „încă un aspect al prieteniei de veacuri” între români și sârbi, cu poeți „plăieși” de fiecare parte a frontierei, „deși frontiera nu există, «frontiera între România și Serbia este Poarta Sărutului»”, spune Ivo Muncian, citându-l pe Nichita Stănescu – marele prieten al poeților sârbi. Prezentarea cărții în zi de martie, este și un omagiu lui Nichita, născut în 31 martie – zi de altă punte – între două luni de primăvară.

„Mediatorii culturali”, prilejuitori ai evenimentului editorial, sunt doi poeți, Ioan Baba, un român din Serbia, care a selectat și a tradus textele din sârbă în română, și Ivo Muncian, un sârb din România, care a selectat și tradus textele din română în sârbă. Argumentul este scris în limba română și sârbă de Virginia Popović și tradus în limba engleză de Mihaela Lazović. Brannislav Marcović Umbra și Baba-Vulić Aleksandar au realizat coperta poetică și original, incitantă. prin „albastrul infinit”.

„Punte”– explică inițiatorul de proiect Ioan Baba–poet și redactor șef al revistei de literatură, artă și cultură transfrontalieră „Lumina” (Pancevo), pentru că ambele orașe au multe poduri, ca o cale familiară și o emblemă comună a comunicării, și „nouă” pentru că de-a lungul timpului, decenii și secole, s-au realizat o serie de alte punți spirituale, iar aceasta completează prin prospețime și actualitate.

În „Argument”,Virginia Popović, personalitate culturală de marcă a locului, subliniază valoarea traducerilor reciproce ca modalitate completă de comunicare, prin care „se construiesc valoroase punți spirituale peste imense goluri de cunoaștere. Astfel, popoarele și culturile se apropie, se interferează și se îmbogățesc reciproc. ”Prin traduceri „diversitatea creativă a omenirii se face cunoscută și devine fecundă într-o altă arie lingvistică și într-un nou mediu receptor”, iar prin lectură, cititorii înșiși devin „adevărate punți între literaturi”.

Dacă Timișoara e reprezentată mai ales prin bărbați, la Novi Sad predomină doamnele, observă Cornel Ungureanu în articolul său de întâmpinare din „Banatul azi”. Și dacă Domnia sa a citat din versurile a două doamne din Novi Sad (având de unde alege), să cităm și noi din versurile a două doamne din Timișoara, prezente la Salonul de Carte de la Novi Sad (din cele trei incluse, a treia fiind Ljubinka Perinac Stankov). Manolita Dragomir-Filimonescu: „Acum cândai tot timpul să-mi strigi adevărul în față/Cuvintele tale sunt în scădere/La marea Bursă a Vorbei/Dar eu îți acord câteva fraze pe credit/Și chiar dacă toți vor spune că ești în drum spre faliment/Mă voi găsi neapărat să-i strecor un cuvânt curat/ În buzunarul de la spate/ Să-l scoți la nevoie și obosit de moarte/ Să-l întorci împotriva mea” (,Încredere), și Nina Ceranu:  „Intrăm în ceață/ ca într-un plămân de fumător/ temător./ În spate-i necunoscutul/ în față – un neștiut și mai mare/ și-n întuneric/ nemărginitul fără hotare.” (În ceață).