La Balul mascat de Crăciun

La Balul mascat de Crăciun

Poartă mască! Parola la un bal mascat. Masca în public, peste masca proprie – grimasa de la recepție, Mască peste mască – bal la pătrat. Expresia „am rămas mască” și-a pierdut sensul. Ce atâta uimire și surprindere, când toți sunt tot o mască și un lut!

E Balul mascat de la Miezul Nopții. Balul solstițiului de iarnă, când sunt nopțile cele mai lungi.

Dacă s-ar aduna toate poveștile de Crăciun, ar ieși mai multe cicluri de 1001 de nopți și 1001 de Șeherezade, pentru Măria Sa Împăratul –Copilul dintotdeauna.

Îmi place noaptea Șeherezadei. E noaptea când totul devine poveste-e noaptea miracolelor, când dorința e o poveste firească, naturală, atunci când eu cu adevărat mă întroienesc și destroienesc cu sania de la Carul Mare (Ursa Mare), cu The Big Bear, Ursul Polar, Arktos, în tandem cu șareta lui Moș Crăciun.

Poveștile de la gura sobei, unde pe horn, va apărea Moșul, la focul din cămin, topit în căldura șemineului.

Și pițărăii cu bățul lor fermecat, bețigașul de scormonit cărbunii, în cenușa care aduce noroc și belșug. Nicicând nu e cenușă stinsă, doar cenușă aprinsă, de dor, de gând,de colind. Din propria-i cenușă a renăscut cândva Pasărea Phoenix,din propriile-i vise, mereu aprinsă cenușă.

Fără măștile sale, nu are sens Crăciunul. Masca universal valabilă este de Moș Crăciun: Știți,„le PèreNoël, barbe blanche et habitrouge”, barbă albă, costum roșu.

Regizarea trebuie să fie fără cusur: fiecare mască are scenariul său de intrare în scenă, cu recuzita proprie, Moșul,după cum defilează pe cer pe felicitări și în filme, apare cu o sanie, care musai e trasă de opt reni și cu Rudolf nouă (fiecare cu masca proprie: Rudolf, ghidul saniei, singurul ren din lume cu nasul roșu – înflăcărat de magia Crăciunului, Comet cel mai viteaz, care vede stelele și cometele în plină zi, Cupid – romanticul ren îndrăgostit de grațioasa renă Vixen, gemenii Dancer și Prancer, mereu puși pe șotii, Blitzen renul încărcat de energia unui fulger, busola prin furtuni și ninsori aprige, Dasher – fosta vedetă de show-bizz și Donder – rena care-i antrenează militărește, mai ceva ca la Academia de Poliție).

Moșul intră pe horn și lasă din sac cadourile sub brad (hornarii i-au lustruit bine hornul, de aceea e cu noroc să-ntâlnești un hornar și să-i mângâi pămătuful periei – voilà o altă mască posibilă pelistă:  Hornarul). Nu uitați detaliile, mai ales ecusonul, blazonul de castă nobilă – traista pentru cadouri, să nu vă dați de gol (Mami, dar ăsta nu-i MoșCrăciun, nu are Sacul cu cadouri!”) Nu e bine să fie mic sacul (umpleți-l atunci cu ambalaj mult, ca gentile de voiaj în magazine, să pară voluminoase rău). Să păstrăm aparențele. Dacă e mică traista, s-ar crede că Moș Crăciun este sărac, slab și bătrân neputincios, nu mai poate duce daruri multe, ori are doar câțiva copii de urat, deci puțini prieteni. Și nu-i adevărat, nu?! Traista poate fi „Punguța cu doi bani” fermecată..

            „Mai rămâi, Moș Crăciun?” Nu, sunt grăbit, așteaptă și alte măști cu personaje.” Ce mult mi-ar fi plăcut să fiu MoșCrăciun!, mi-e drag, nu să primesc, ci să fac daruri, daruri, cât mai multe daruri!”

Știți care au fost primele daruri?! Aur, tămâie și smirnă! Am aflat de la cele trei măști cu mult înainte de Moș Crăciun: Cei trei Magi de la Răsărit: Gaspar, Baltazar și Melhior, care s-au călăuzit după Steaua ce anunța Nașterea lui Iisus și au făcut cale luuungă să-i ducă darurile lor: aur, smirnă și tămâie, sfințite astfel în ieslea aceea din Betleem. Iosif nu era acolo, era plecat să caute moașe pentru Prunc, și s-a întors cu moașele Zelomi și Salomeea, două măști noi, iar Zelomi mult s-a minunat că după naștere, mama a rămas fecioară și pruncul nu avea niciun strop de sânge pe pielea lui strălucitoare! Maria știa asta, așa-i spusese Arhanghelul Daniel, când o vestise, cu un crin alb mare în mână, uite masca aceea, pe care o recunoști după crinul emblemă. Știa Maria și de alte măști din Balul Crăciunului: Zaharia și Elizabeta care era insărcinată în luna a șasea, când Ingerul vestitor fusese și la ei, să le spună că odrasla lor îl va boteza pe Fiul Mariei, Iisus, și se va numi Ioan Botezătorul.

Irod e cea mai hidoasă mască a balului, apare alături cu măștile fiilor săi și cohorta de măști ale soldaților romani. În timpul masacrului copiilor din Betleem, poruncit de el, a pierit chiar și un fiu al său, încât Cezar Augustus a zis: „Mai bine să fii porcul lui Irod, decât fiul său!, -în legea evreilor se interzice carnea de porc, astfel că nu ar fi fost înjunghiat și el, printre acei prunci ai Betleemului – primii martiri creștini. Alt vlăstar al neamului său, Irod Antipa a fost cel care l-a intemnițat și l-a decapitat pe IonBotezătorul. Tot el l-a trimis la Pilat pe Iisus prins, îmbrăcat în straie albe, ca de nebun.

Cunoașteți colindul: „Steaua sus răsare/ Ca o taină mare/ Și lumii vestește/ Că astăzi Curata/ Prea nevinovata/ Fecioara Maria/ Naște pe Mesia…” Astfel că apar măștile Colindătorilor. Știați că unii meșteri populari special făceau unele măști urâte, foarte urâte?! Ca acela care le pune, ori cel care le privește să fie încântat de sine: Ce frumos sunt eu,totuși!”

Fără colindători nu are sens Crăciunul. O întreagă listă de sensuri și nonsensuri.

Și mai sunt apoi măștile gazdelor, nenumărate, printre care puteți fi toți,„bunii gospodari”, care primesc colindătorii, cu colaci și nuci (azi cu mandarine și bomboane-n staniol!)

Un bal mascat ca de vis!Toate minunile sunt de vis și în vis se preîntâmpină răul. În vis, Magii, se spune în Carte, au primit sfatul unui înger, ca la întoarcerea din Betleem, să o ia fiecare pe altă cale, ocolindu-l pe Irod, în vis îi apare lui Iosif îngerul păzitor și-i spune să fugă în Egipt, să-și salveze pruncul de mânia lui Irod și tot în vis îngerul îl anunță că Irod a murit și poate să se întoarcă în Ierusalim.

                                                                 &

Ai zice că  orice mască e posibilă, și totuși, ca să existe totul, să fie brad, daruri, Moș Crăciun, colinde și colindători, să fie posibile și vizibile toate aceste măști, Sfânta Familie și toate familiile de creștini, trebuie obligatoriu să lipsească o anumită mască: Soledad! Aceasta e Bau-baul Balului mascat de Crăciunul – Sărbătoarea Familiei.

Când sunt împrăștiați în lume copii, părinți, frați, nepoți, rude,fiecare doar cu gândul la ceilalți și la un brad imaginar, e că a intrat intre ei Soledad, cu tentaculele ei de caracatiță, cu ghearele de coropișniță hâdă, cu firele pânzei sale de păianjen pervers, ca să nu fie împreună.

Spuneam că e interzisă. De fapt, nici nu o poți recunoaște, nu are o formă, un chip, un trup anume. Cum lumea întreagă din jur e o lume de măști, poate fi sub fiecare mască, lipită ca un autocolant, pentru că asta e ea: un cameleon care ia forma ființei de devorat, intrând în toți porii măștilor, doar ochii ar putea trăda prezența ei sau spaima de intrusa Soledad, dar cine mai are răbdarea și liniștea senină să se uite drept în ochii cuiva,când nici nu se știe cine mai e acum sub fiecare mască?! Chiar e interzis să stai face to face cu cineva, să-l privești fix în ochi până-și pleacă privirea,când nu rezistă la sinceritate. Nici nu mai are sens.

E pandemia de singurătate și  șperaclul ei e masca.