George Lână: Așa cum ai fost plăsmuită

George Lână: Așa cum ai fost plăsmuită

O neaşteptată lecţie

Un fir de păpădie

înflorit magic la început de noiembrie

cu galbenu-i strălucitor

însufleţeşte ovalul de piatră al fântâniţei din curte

face abstracţie de frigul ce va veni

crede în importanţa demersului său ontologic

aidoma unui guru necuvântător

îmi serveşte cea mai neaşteptată lecţie

despre credinţă frumuseţe

şi forţă lăuntrică.

Înflorit argintiu

Un pui de răchită

înflorit argintiu aproape de gară

potenţează fiorul metafizic

al acestei dimineţi

îmi schimbă definitiv priorităţile

mă readuce strălucitor în discuţie.

Nu distanţa dintre noi

Inspiră adânc sângerez

la fiecare bătaie a inimii tale

nu distanţa dintre noi mă înspăimântă

ochii tăi ca două oglinzi de Veneţia

îţi sporesc mai abitir misterul puterile

îmi spintecă şi acum una-câte-una hematiile.

Dumnezeule mare

pulsul mi-a devenit de reptilă

ochii tăi ca două oglinzi de Veneţia

vorbesc despre sinele tău profund de femeie

mă iau în stăpânire definitiv.

Mi se face ruşine

Trec de la mine cel care sunt

zămislit în modernitate

din carne şi oase

la numele sfântului pe care îl port

şi în absenţa oricărui ritual

tendonul meu ţărănesc se revoltă.

Mi se face ruşine

de parcă aş trece din pântecul mamei

în căldarea acestei lumi

fără amestecul astrelor

fără să se ia în discuţie

încreştinarea mea prin botez.

Tac cu desăvârşire

Ţâţele îţi creşteau impertinente

de faţă cu mine

ochii mei strălucitori

mâinile mele lucide şi mute

te luară în stăpânire instantaneu

e un spectacol tulburător

în care am fost distribuit

fără să ştiu fără să mă pot opune.

Tac cu desăvârşire

îngerii nu vorbesc niciodată.

Aşa cum ai fost plăsmuită

Te revăd şi ochii tăi

de culoarea nucilor verzi

au aceleaşi porniri criminale

sunt uşor masochist mi-e drag de tine

aşa cum ai fost plăsmuită

în visele creatorului

ochii tăi de culoarea nucilor verzi

îţi sporesc misterul puterile

îmi spintecă şi acum

una-câte-una hematiile.