Constanța Marcu: Sine și gând

Constanța Marcu: Sine și gând

Înfrunzim

din două linii

sine şi gând.

La o ceaşcă

te-aştept copilărie

salonul cel mare

pianina neagră

un înger

leagănă desculţ

primăvara

sunând a bal

fotoliul

înaintea lecţiei

aristocrata Melanie

pe hârtie parfumată

un veac

învaţă din nou

salvarea ta

trupul va trebui

să reinventeze

un suflet

Nu ştiu

dacă mai port sau nu

cămaşa zodiei tale.

Mi-era largă la mâneci

în timp ce tu-mi citeai

elegia a zecea.

Mă-nvăluia uneori

cu resturi de râs

din gulerul

mult prea înalt

pentru suflet

nasturi mărunţi

în degetele tale

încheiaţi

de marţi

        decembrie.

Nu mai ştiu.

La malul zodiei

între zbucium şi uitare

apa

şi focul

părul

iubirea

în lungimea lui

sărută rafala

zodia gemenilor

pâine coaptă, crudă

din copt

şi coptul

neasemuit de lin

căuşul palmei în care

îmi ascund faţa

gemenii

puterea risipei

la o singură atingere

tu poţi rămâne aşa

taină.

Când malul răsfăţul începe

şi apa străluce

de-adâncului cer

dansează de bal

dansatoarea de vise

leagănă semn de-ntrebare

cât ţine venirea?

plecarea se-ntinde-n

verzui

doar trupul o vrajă cuprinde.

Între venin şi stele

vina

superbă felină adulmecându-ne

pedeapsa şi răsplata

iar noi

neputincioşi în faţa ei

mirosim a rădăcini.

Alegi pentru rănile tale vechi

nemărginit mai pline  la fiecare păcat

până când

sângele picură stropi de ninsoare.

Mai dă-mi femeie

un pahar cu lună

din fântâna degetelor tale

mai lasă-mă tăcut şi singur

şi iartă

forma nelunită

uită o clipă

lanţul

femeie

caută-mă să-mi dai

din când în când

un pahar cu lună

boboc

al atingerii tale.

Bună seara suflete

acesta sunt.

Apropie-te.