Author: Nina Ceranu (Nina Ceranu)

Home Nina Ceranu
Nina Ceranu: Fereastra cu ochiul spart
Post

Nina Ceranu: Fereastra cu ochiul spart

Fereastra cu ochiul spart  Adusese tata toamna acasă. Printre dovleci, luna, Furiş se-ascunsese, Roootundă, gălbuiiie, Mirositoare, aproape Ca o gutuie. Scăpată pe geam în odaie Între fotografii Se lăţise, Felii, Pe-o tipsie. Şi-o privisem, Şi-afară… Și împărţită, Acolo-n răcoare, Deasupra lăzii de fată mare. Și-am strigat, De-a răsunat toată copilăria: — Mamă, luna-i nebună, Nu...

Viaţa este ca o poveste…
Post

Viaţa este ca o poveste…

Evocarea de-acuma pleacă din amintirile mele, şi e un răspuns cu care sunt datoare aceluia care m-a ajutat în drumul meu în literatură. La ani diferiţi, eu venită încoace, domnia sa, deja aici, ne-am întâlnim, la început mai rar, şi mai des în vremile din urmă, după prefacerile istorice, pe  pământul făgăduinţei  — literatura-pe care...

Toate la vremea lor
Post

Toate la vremea lor

Se înstăpânise, nu de multă vreme, această modă culturală şi de mare folos, pentru unii, mai ales pentru aceia care, prin chemare, erau încaternaţi de munca lor în locuri închise, mişcarea fiind un mod de învârtoşare corporală. * Toate ale lumii mergeau în cursul lor, în valuri de armonie, când, de pe gheaţă, se răzleţise...

Alexandru Jebeleanu
Post

Alexandru Jebeleanu

”Mă născui în anul 1923, anul în care se stinse prozatorul realist Ion Slavici. (…) Anul în care Panait Istrati, scriitorul vagabond, îşi tăiase gâtul într-un parc francez… Măcar numai pentru atâta merita să te naşti în anul 1923!”                 Alexandru Jebeleanu. Iubit de femei şi el iubindu-le, invidiat de colegii de breaslă. Nu-n...

Lorin
Post

Lorin

(In memoriam Laurențiu Cerneț) Scriam, cândva, odată : „Ieri, 29 februarie…, am fost în vizită la Maestru. În temniţa în care o boală temeinică, aşezată, îl păstrează doar pentru ea şi capriicile ei, de vreo cinci ani. Noroc cu umorul ce nu l-a părăsit nici în aceste clipe grele. El îl salvează. Într-un fel. Dar nu...

Ca un pictor naiv, căutându-şi cu greu tuşele…
Post

Ca un pictor naiv, căutându-şi cu greu tuşele…

Îmi închipuiam camera unde aveam să poposesc pentru câteva zile, burduşită cu lucruri inutile, ale cuiva ce-o ocupase înaintea mea, cu amintiri strânse şi aduse, aici, pe tălpi, pe palme, pe epiderma corpului întreg, din Urbea eternă, ori de pe unde l-au purtat paşii. Dar nu era aşa deloc. Era curată, aerată, cu ochii la...