Eseistică

Home Eseistică
Directorul și portarul

Directorul și portarul

Domnul Sandu era portar la o parcare de lângă Spitalul Județean. De fapt, era director, întrucât parcarea era privată, iar el – acționar la firma care o deținea. Era portar, fiindcă ceilalți doi acționari, care aveau, fiecare, câte 45%, din acțiuni, au hotărât să-i dea și lui o pâine. Era director – nu puteai parca acolo fără acordul lui, chiar...

Maeștrii anonimi

Maeștrii anonimi

De câte ori n-am avut ocazia, vizitând mari muzee ale lumii, să întâlnim, alături de nume clasice ale marilor maeștri din diferite perioade ale artei, lucrări sub care era notat simplu ”maestru anonim din arta flamandă a secolului al XVI-lea” sau din oricare altă perioadă ori școală națională de mai târziu. Pentru iconarul maestru din perioadele de după Cimabue ale...

Februarie. Pagini de jurnal

Februarie. Pagini de jurnal

luni, 1 februarie (…)         Lansare G. B.. O povestire cu iz poliţist. Sigur, nu e scrisă după tipic dar lucrul poate fi scuzat. Şi scuzabil. Omul încearcă şi asta e, deocamdată, bine. În anii liceului, I. G. voia să o ajungă din urmă, la numărul cărţilor, scrise, pe Agatha Christie. Iar noi o credeam. marţi, 2 februarie(…)         Ceea...

Moartea și poezia

Moartea și poezia

Cine are curiozitatea să-și bage nasul prin cărțile poeților români contemporani, mai tineri sau mai maeștri, sigur va găsi acolo moartea. În cele mai banale, ridicole, extravagante sau cutremurătoare forme ale ei: bleagă ori virilă, cu barbă ori blondă, cu coasă sau cu silicoane, o lady ori o țată, ascunsă în floarea de cais ori în haznaua din fundul curții,...

Intră cartea?

Intră cartea?

Ce metamorfoză extraordinară s-ar petrece în România dacă în familii şi în şcoli li s-ar inocula copiilor, printr-o campanie deșteaptă (adică fără zurgălăi și ostentație, ci insidios și rafinat), ideea că lectura este una dintre marile plăceri ale vieţii. Și cât de trendy este să citești. N-ar prinde 100%, dar efecte serioase, de durată, ar fi, nu am dubii. Cititul...

Cum a ajuns navetistă revista „Orient latin”

Cum a ajuns navetistă revista „Orient latin”

După 1989, învălmășeala de pe străzi a contaminat și cultura. Flămânzi – mă refer aici la bani, glorie, sinecuri, notorietate –, cei aflați mai la marginea străchinii cu sarmale literare au răbufnit. După detronarea șefilor din structurile adminstrative, a început nivelarea terenului pe care, sperau ei, se vor răsădi pe ei, ca mlădițe ale noii ere. Literătăcirea acesta axiologică a...

Anamneza clipei

Anamneza clipei

Vreme de 47 de ani de muncă, de răspundere continuă, aflat mereu în colimatorul colegilor, subordonaților, a celor de deasupra mea pe care-i știam și, inevitabil, de al altora de care nu aveam habar, al oamenilor din jur, al familiei, fugeam, mai ales când eram mai tânăr, cu soția și copiii, departe de orașe, în mijlocul munților, pe cele mai...

Însemnări din  Imperiul Euroatlantic

Însemnări din Imperiul Euroatlantic

Ca invivid, potențial periculos deoarece am împlinit de ceva timp 65 de ani, deci făcând parte, oficial, din categoria ”persoane vârstnice”, fiind consemnat ”la domiciliu” am recurs la  ”călătorii virtuale”, prin noile vecinătăți geopolitice cu intenta de a mai ieși din mediocritatea domestică a zilelor care mi-au mai rămas  și a mă mai bucura de înțelepciunea și măreția vechiului europocentrism,...

Timișoara, de Deal

Timișoara, de Deal

Cei mai vechi dintre scriitorii timișoreni știu prea bine cine e Alexandru Deal. Spre deosebire de mulți, Sandu este o formă de relief  literar absolut naturală. L-am cunoscut bine la Dulap, renumita instituție underground  a lui Bebe Costinaș, unde, se știe, naturalețea era imediat răstignită cu un singur cuvânt: Cioclule! Nu a primit niciodată acest stigmat, ceea ce înseamnă că...

Rațiunea lui A FI (2)

Rațiunea lui A FI (2)

Matematica nu ne învaţă, ci e o cârjă a raţiunii, atâta tot, iar raţiunea e raportul dintre ceea ce se vede şi ceea ce se presupune a exista, într-un câmp de logică ce funcţionează doar în mai puţin de o sutime de adevăr. Toate conceptele noastre nu sunt decât nişte cârje cu care operăm. Nişte culori pe care le combinăm...

Portrete în (ne)mișcare (2)

Portrete în (ne)mișcare (2)

Poet, prozator, parodist și publicist, Mircea Micu era un personaj desprins parcă din cărțile sale. Ironic cu nuanțe de sarcasm, conviv de nădejde, fost secretar mulți ani al Asociației Scriitorilor din București (între timp desființă),  prieten la cataramă cu Fănuș Neagu, alături de care împărțea gloria literară pe criterii subiective la restaurantul Uniunii Scriitorilor de pe Calea Victoriei (între timp...

Rațiunea lui A FI (1)

Rațiunea lui A FI (1)

Un critic susţinea că e nevoie de minimum cinci mii de cuvinte pentru a descrie un peisaj, un portret, o compoziţie, ori o natură statică. Se prea poate, dar literatura nu e făcută din descrierea unor lucrări de artă plastică sau a unor imagini. E apanajul altor epoci să găsească paralele între imagistica literară, imagistica plastică, imagistica naturală, imagistica muzicală,...