Proză

Home Proză
Piața Millenium (7)

Piața Millenium (7)

Cele mai frumoase poveşti sunt cele spuse de bunici. În lipsa lor, a trebuit să le caut în cărţi. Aş fi vrut ca tata să mă ducă mai des la micul castel al bunicului pierdut printre dealurile dintre Florenţa şi Siena. Nimeni nu ar trebui să moară înainte de a se plimba pe drumurile şerpuite ale Toscanei fiindcă, altfel, nu...

Când aud de fotbal, îmi vine să scot pistonul!

Când aud de fotbal, îmi vine să scot pistonul!

Când sunt într-un grup de masculi, iar discuţiile ajung pe terenul de fotbal, încerc să le deturnez spre unul dintre celelalte două subiecte dragi nouă. Asta pentru că nu mă pricep aproape deloc la fotbal. Şi, câteodată, o recunosc (când sunt între prieteni, care ştiu că am alte calităţi). Ca tot omu’, am jucat şi eu cu castane în curtea...

Piața Millenium (6)

Piața Millenium (6)

Eram bulversat. Mama mă surprinsese cum nu îmi putusem imagina vreodată: în mintea mea bunicul fusese mort demult, mi-l imaginasem în câteva rânduri, imaginea lui, pe care o desenasem în mintea mea în alb-negru, zăcea undeva pe rafturile cu amintiri imaginare care compuneau lumea familiei mele. O încăpere mică şi liniştită, unde mă întorceam câteodată când simţeam că nu înţeleg...

Fata cu soarele în palmă

Fata cu soarele în palmă

E ca o floare de colț, dar are puterea și   tăria stâncii din care își trage seva. După ce o cunoști, înțelegi că este omul de care, atunci când te desparți, simți că îți lipsește și, dacă nu știi, înveți cuvântul Dor. E sâmburele de viață așezat între filele unei cărți de binecuvântare și destin.Plouă ca o tristețe sau, poate,...

Taina unui blestem dulce

Taina unui blestem dulce

Nu trecuseră demult fulgerările și tunetele de Sfântului Petru, pământul încă purta în rănile sale izbirile acelor furtuni furioase.                    Sandu, băiatul lui Toadere Negură din satul Pălășeuca, se visa că e mic și că se ține după o șatră de țigani, curios să vadă încotro se duce.   Aceștia i-au dat niște...

La toartă, cu… predestinarea…

La toartă, cu… predestinarea…

Şi acum, după aproape 60 de ani, în minte îmi stăruie imagini din perimetrul Băilor Neguleşti, dominat de maiestuosul pe atunci pavilion cu etaj, în care proprietarul Vasile Albet distribuise vreo douăzeci de camere pentru cazare, recepţia, bucătăria, sălile de mese şi, respectiv, tratamente. O însoţeam pe mama, care, vreo 2-3 ani, a fost un fel de administrator al băilor,...

Vedenie

Vedenie

Din monografia satului Râuleasa, Cristian a aflat că aproape de râul Rabon a fost o biserică din lemn ce aparținuse lui Mihai Viteazul. Obsedat de această informație, a venit special în satul natal pentru a găsi ceva urme ale acestei biserici. Având în memorie câteva date despre locul unde s-ar fi aflat biserica, s-a dus în acea zonă. Era o...

Piaţa Millenium (5)

Piaţa Millenium (5)

Ai o familie interesantă, spuse Elle, probabil observând tăcerea mea datorată gândurilor şi scenariilor care îmi fugeau prin minte la fel de repede precum maşina pe drumul acela care ne scutura de parcă eram într-o căruţă şi care, bineînţeles, îi aveau în prim-plan pe bunicii mei. Poate nu mai ştiu eu bine sensurile cuvintelor în română… aş zice mai degrabă...

Toate la vremea lor

Toate la vremea lor

Se înstăpânise, nu de multă vreme, această modă culturală şi de mare folos, pentru unii, mai ales pentru aceia care, prin chemare, erau încaternaţi de munca lor în locuri închise, mişcarea fiind un mod de învârtoşare corporală. * Toate ale lumii mergeau în cursul lor, în valuri de armonie, când, de pe gheaţă, se răzleţise şi ieşise o copilă ce...

Piaţa Millenium (4)

Piaţa Millenium (4)

Să vezi cadavrul cuiva după cinci minute de când ai împărtăşit amintiri cu acel corp e la fel de bulversant ca explicaţiile pe care trebuie să le dai unor poliţişti nervoşi că nu l-ai ucis tu. Norocul meu că Elle era o avocată cu mult aplomb şi m-a scos destul de repede din întrebările lor. Până la urmă, orice persoană...

Mândru

Mândru

Din cei nouă fii ai bunicului Șerban, doi dintre ei au purtat numele de Ion. Ca să-i deosebească, bunicul Șerban l-a „botezat” pe Ion cel mic cu numele de Onu. Așa l-a știut o lume întreagă: „Onu al Mitriței, de pe ulița morii”.  Un om de poveste. El m-a învățat cum să țin hățurile în mână, cum să trag cu...

Mașină pentru viteze mari

Mașină pentru viteze mari

Nu mă pricep la mașini, așa că nu pot să știu ce marcă avea autoturismul prietenului și colegului meu de la radio, Hîrtog. Cert este că o astfel de mașină se remarcă imediat. E mare, lată în spate, ceva mai veche și cumpărată de ocazie. Ei, da, cu o asemenea vehicolă (nu-i spun vehicol pentru că mașină e cuvânt feminin)...