Proză

fragment Era un moment de grație al zilei când soarele nu mai ardea atât de tare iar cerul prindea o culoare roșiatică odată cu înaintarea astrului către apus. Sunt momente în viață, precum acela, în care nu îți dorești să fi în altă parte. Acolo, pe deal, în acel moment, mă simțeam la locul meu și eram cuprins de o...

(fragment) Florea Fârloiu, cât timp cântase, să nu stea cu spatele la domnul învățător, se lipise de tocul ferestrei. În ochiul de sticlă, chiar deasupra capului, se reflecta lumina unui felinar. Încheiase reprezentația cu un cântec scris, cine știe unde, de un soldat, ale cărui versuri pe unul dintre tinerii ofițeri îl îngropase în o mie de gânduri şi rătăciri....

Fata a dispărut brusc într-o noapte de toamnă, de parcă cineva ar fi operat un număr de magie, straniu și absurd în egală măsură. Pe urmele ei au pornit forțe de ordine impresionante, ca și când la mijloc ar fi fost vorba de cineva sus-pus, din elita puterii locale. În schimb, copila de șaisprezece ani provenea dintr-o familie simplă și...

Forfota medinei dispăruse ca prin minune după ce ieşi din labirintul de străduţe. Deşi se găsea la numai câţiva paşi de magazinele în care negustorii şi meşteşugarii invitau înăuntru turişti şi localnici deopotrivă, ribatul îşi înălţa sobru zidurile şi impunea respect, absorbind parcă larma oraşului vechi, aşa că profesorului Zack Turner i se părea că păşise fără să îşi dea...

Fragment din romanul Noaptea îngerilor În rândul ofițerilor se împrăștiase la fel ca puful de păpădie primăvara un zvon nemaiauzit. Comandantul lor, ducele de Făgăraș și Almaș, precum și prinț al Țării Valahiei, înaintea căruia nu mișca în front nici frunza-n pom, făcea tot felul de lucruri nefăcute. Nu îndrăzneau să caște gura prea tare, căci umbra țepelor de pe...

De când omenirea ţine evidenţa evenimentelor ce se petrec în lumea sa, de când această evidență a devenit foarte uşor de notat şi mai ales de accesat, fiecare dintre noi poate fi mândru. Asta pentru că din câteva click-uri poate vedea de ce este deosebit anul naşterii sale. Chiar dacă niciunul dinte evenimentele mondiale, suficient de importante sau de răsunătoare...

Sonia se uită la ceas. În patru minute ajunge tramvaiul. În maximum jumătate de oră e acasă. Și-ar trebui să se apuce de curățenie. A tot amânat-o. Și totul e vraiște. Ce seamănă tipu’ ăsta solid cu Remus. Și ce mișto e! La costum, la cravată. Ce tare seamănă! Ba nu, nu, e chiar el, iubirea ei din liceu. Nu...

(fragment) Mâncarea e aproape gata. Îmi dau seama după mirosurile care se insinuează în aer, mereu schimbate în funcţie de adaosurile puse s-o facă săftoasă. Firesc, cum vine seara, cum răbufneşteşi natura, parcă prea dintr-o dată, ca şi cum ar fi lipsit toată ziua de-acolo şi acum vrea să recupereze timpul pierdut. La început e puţin confuză, amestecată. Voci, motoare...

 (fragment) Cornel Berceanu se sculă cu noaptea-n cap să-şi hrănească caii. Ieşi primul din casă, cu pas apăsat, răscolind printre lucrurile dimineţii după şosetele lui din lână groasă, după flanelul de corp, până ce Mama Elena, bineînţeles că se trezi. Nu spusese nimic, de frică să nu o trimită şi pe ea, la ceasurile acelea, dinaintea zorilor, în grajd.         ...

Cinci secunde. Doar acum mi-a trecut prin cap să le număr în timp ce urmăresc luminița aia intermitentă ce clipește roșiatic de pe buton. Nu m-a interesat niciodată viteza de reacție, dar mecanismul care mișcă scripeții, da. Am și vizualizat de multe ori alunecarea, chiar m-am gândit că e ca un sicriu ce te duce direct în cer dacă se...

Un meșter lingurar care socotea că fusese plagiat (motivul figurativ, subiectul poveştii, ba chiar prinţesa–lingură) fiindcă la expoziția Lignum ruralia apăruse acea teică înflorată, din lemn de salcâm unde ciutura fusese strujită cu şiruri antropomorfe feminine, simboluri vechi ce stabileau, pentru inițiați, limitele căsătoriilor comunitare iar cana, blasfemie de netăgăduit, în contradicţie cu armonia limburilor apei, era o vulvă stilizată,...

– fragment- – O să duci tu dorul bucatelor de aici, pitei calde și untului ăstuia adevărat, nu făcătura aia de la voi, numai apă, îi spunea parcă încercând să o convingă să mai rămână sau s-o facă să regrete că nu stă în orașul natal. Gloria cunoștea acest șantaj emoțional pe care mama ei îl repeta de câte ori...