Proză

Cu ochi picurători și exoftalmici, nas înfundat, roșu ca de clovn ce a nimerit în cușca aligatorului, cu buze sângerii, crăpate, peste care vârful limbii trece a proasta, fiindcă e uscat, aspru și dureros, cu fața buhăită, într-o desfigurare altoită cu disperarea asumată și năuceala existențială, așa arată capul unui ambrozian. Pe etaj avem patru: trei bărbați și Isabella, de...

În după–amiaza de activităţi culturale, când se făceau îndeobşte vizitele, toate secţiile au fost convocate, de la „Ambulatoriu” la „Severi”, pentru aceeaşi oră în săli diferite. – Cu totul altfel ca în jurnalul de campanie, o harababură organizată care a început cu deplasarea trupelor pe calea aerului şi a sfârşit într–o tabără afurisită, în mijlocul unui teren minat. Acolo se...

(fragment) Liniștea din jur pare o ființă fugară, hăituită. Nu stă locului deși, e puțină mișcare în jur.Se rostogolește în valuri mi se agață de umeri, mă aplec, trec pe sub ea, pod de aburi nădușitori, nu alta. Gata! Sunt de partea cealaltă. În arena gândurilor proprietate personală. „O fi bine c-am bătut atâta cale? Voi afla ceva care să-mi...

Ardian-Christian Kuciuk (pseudonimul lui Ardian Kyçyku), scriitor de expresie albaneză şi română, doctor în filologie și profesor universitar, născut la 23 august 1969 în oraşul Pogradec din Albania, autor a peste 50 de opere originale -romane, proză scurtă, teatru, scenarii, eseuri, studii științifice – scrise în limbile albaneză și respectiv română. „Dar mai întâi a răpit-o printr-o altă invenţie uluitoare;...

Nici acum nu ştiu dacã gândurile noastre sunt urmarea experienţelor şi a raţionamentelor pe care neuronii creierului le proceseazã frenetic. Am citit destule despre neuroştiinţe în ultimii ani şi tot degeaba. Poate odatã cu vârsta şi în lipsa unor rãspunsuri ştiinţifice clare începem sã cãdem în misticism şi gãsim explicaţii divine sau fantasmagorice în orice lucru, persoană sau întâmplare. Mã...

Ştiu doar că pe „Hibernatus” l-am văzut la Cinema „23 August” sau „23” cum îi spuneam noi, în limbaj codat. Evident, chiulisem de la chimie – că de acolo se putea „evada” mai lesne, având în vedere senilitatea bătrânului dascăl ce rar îşi mai ridica scăfârlia dintre eprubete, retorte sau pahare Berzelius. Prin anii ‘70, mai pe la-nceput, filmuleţul ăsta...

(fragment) Filomela Pizdrintz are 36 de ani, este, aşa cum o arată prenumele, delicată, searbădă şi bălaie, cu câţiva pistrui împrăştiaţi la rădăcina nasului, de-o parte şi de alta. Umblă cu paşi furişaţi prin lume, rareori ridică ochii săi de un albastru apos de sub genele spânatice, roşcovane. Osatura delicată, ascunsă sub haine mereu prea largi, în aceleaşi culori spălăcite,...

Într-una din relativ rarele întâlniri dintre domnul arhitect H. Domidean și domnișoara Laura, după o lungă plimbare pe străzile lăturalnice ale orașului, acesta o invită cu un glas confuz, ajuns în fața unei case masive, împrejmuite de un gard alcătuit din leațuri de lemn, ascuțite la capete, vopsite în negru, să intre câteva momente întrucât dorea să o prezinte bunei...

  După câteva săptămâni, alungat de un frig devreme cu mâinile îngheţate, împingea uşa odăii din strada L., odaie plasată deasupra ceasornicăriei lui Jo Englezul.. primul lucru pe care l-a  făcut: şi-a  scos  zgribulit trench-coat-ul şi l-a aşezat în interiorul odăii, direct pe parchet, în apropierea ferestrei. S-a aşezat şi el, ghemuit, uşor emoţionat, căutând instinctiv să respire cât mai...

Început de februarie. În faţa Palatului Sina, aburii de la gura cailor, frumos înhămaţi, cu hamuri colorate, ca de sărbătoare, încălzeau parcă gerul stăpân pe piaţa Hohe Markt. Unele după altele, familiile aristocrate, de rang înalt, coborau din trăsuri într-un ritm aproape dirijat. Se întreceau blănurile dintre cele mai scumpe iar hoch zylinder-ul şi papioanele bărbaţilor intrau în competiţia subtilă...

Fragment – Andreas, îţi spun, nu ai să reuşeşti niciodată ceea ce ţi-ai propus tu. De fapt, e chiar o nebunie! – Poate, dar e nebunia mea, şi în afară de asta, nu-mi amintesc să-ţi fi cerut părerea în această privinţă, nu? răspunse chipeşul Andreas Ferdinand Mitterbauer, conte de Hochwaltmont. – Sunt prietenul tău, poate nu ar strica să iei...

Ștergătoarele cârâiau precum ciorile și se agitau pe parbriz ca să facă față ploii. Degeaba, se rupsese cerul. Romi era cu amândouă mâinile pe volan și se benocla la stopurile mașinii din față. Ba se aprindeau, ba se stingeau. Ca niște semnalizatoare. Așa-i în aglomerație. Fiindcă tot românul își scoate mașina când plouă. Și când e soare. Zăpadă. Vânt. Grindină....