Poezii Veronica Balaj – I

Poezii Veronica Balaj – I

TROFEU   ASCUȚIT   ÎNTREBAREA

 

lumina,

trapezistă blondă,

balanseză…

eu, spectatorul

purtând mănuşi pictate

într-un imperiu

circular,ficţional,

aştept  saltul de foc

de unde

va ploua peste lume cu vorbe

fosforescent-înţelepte

pentru good Earth

o fi ceva  poate

şi de anul ăsta

nu doar

şters, tremurător, nimicul

o fi ceva

şi de această vară

în bluzon orange

ca un râs inutil

ascuţit

o fi ceva  la urmă

din prezentul

ludic,

salt transfigurat ,

de banalitate

şi versetele

cărţii sfinte…

 

 

 

LA   ORA   BARBARĂ, TURQUOAZ

 

ochii heruvimilor

tăinuiesc

în adâncurile

de la Marea Moartă

înflorirea apei

turquoz

galeş, indecis,

un turquoz

nemaiumblat

de visele mele

şi te-am chemat

părtaş să-mi fii

la ora când

marea-i barbară

cai nărăvaşi

au coama din raze de lună

sorb apa –nflorită

turquoaz

în urmă

mugurii

unei  bolnave întrebări

exultă în mine

oare veşnicia

te va ucide

a doua oară?

 

 

 

ADJECTIV  HALUCINANT

 

pădurea moştenită

de la bunicul meu

uneori e mistuită

de luceferi sarcastici

şuierul vântului

pieziş-gălbui

şi ochi capricioşi

alunecoşi, magnetici,

strepezesc întunericul

de-a valma

cu stelele voluptos căzătoare

halucinant,

într-o noapte,

i-au dat foc

bunicul

îşi aruncă  haina

înseilată cu veşnicie

peste crengile-oase

trosnind…

stinse pârjolul

în timp ce,

ademenea moartea

trunchiurilor verzi

cântând,

izvodind poveşti,

sărbători vesele

şi alte lucruri

despre care moartea

habar n-avea.