Poezii Robert Șerban – II

Poezii Robert Șerban – II

Bărcuţe de hârtie

 

 

fata mea face bărcuţe de hârtie

fără să ştie cum

iar bărcuţele se scufundă

de îndată ce le pune pe apă

 

fata plânge atunci

şi bate cu piciorul în pământ

strigă şi hohoteşte

iar ochii nu i se mai văd de atâtea lacrimi

 

apoi se repede şi mai ia o coală

o îndoaie o răsuceşte o întoarce o îndoaie din nou

până când printre degete se iţeşte un fel de catarg

fata îşi priveşte fericită lucrarea

o prinde grijulie în palme şi o aşază pe apă

dar în câteva clipe nenorocirea se repetă

 

Stixul copilăriei există

şi e o baltă pe care bărcuţele nu plutesc niciodată

 

 

 

Balerina

 

 

dragostea e şi atunci când găseşti balerina de porţelan

primită de la părinţi

cu mâinile rupte

i le pui la loc cu două picături de lipici special

dar după aceea n-o mai ascunzi înapoi în dulap

ci o aşezi

fie şi pentru câteva ore

deasupra televizorului din dormitor

 

 

 

Carne vie

 

 

AVEM CARNE PROASPĂTĂ

scrie în vitrina măcelăriei

chiar şi-atunci când e închisă

 

cineva a încercat din stradă

să răzuiască vopseaua literelor cu lama

probabil unul care iubeşte animalele

sau e vegetarian ori e de la concurenţă

dar n-a murdărit decât geamul

cu amprentele şi zgârieturile lui

 

noaptea

de afară

se văd vitrinele frigorifice

pline cu bucăţi de carne roşie roz sau bordo

una mai frumoasă ca alta

 

orice s-ar spune

moartea are lumina ei