Bărcuţe de hârtie
fata mea face bărcuţe de hârtie
fără să ştie cum
iar bărcuţele se scufundă
de îndată ce le pune pe apă
fata plânge atunci
şi bate cu piciorul în pământ
strigă şi hohoteşte
iar ochii nu i se mai văd de atâtea lacrimi
apoi se repede şi mai ia o coală
o îndoaie o răsuceşte o întoarce o îndoaie din nou
până când printre degete se iţeşte un fel de catarg
fata îşi priveşte fericită lucrarea
o prinde grijulie în palme şi o aşază pe apă
dar în câteva clipe nenorocirea se repetă
Stixul copilăriei există
şi e o baltă pe care bărcuţele nu plutesc niciodată
Balerina
dragostea e şi atunci când găseşti balerina de porţelan
primită de la părinţi
cu mâinile rupte
i le pui la loc cu două picături de lipici special
dar după aceea n-o mai ascunzi înapoi în dulap
ci o aşezi
fie şi pentru câteva ore
deasupra televizorului din dormitor
Carne vie
AVEM CARNE PROASPĂTĂ
scrie în vitrina măcelăriei
chiar şi-atunci când e închisă
cineva a încercat din stradă
să răzuiască vopseaua literelor cu lama
probabil unul care iubeşte animalele
sau e vegetarian ori e de la concurenţă
dar n-a murdărit decât geamul
cu amprentele şi zgârieturile lui
noaptea
de afară
se văd vitrinele frigorifice
pline cu bucăţi de carne roşie roz sau bordo
una mai frumoasă ca alta
orice s-ar spune
moartea are lumina ei