Preoții parohiei, Vasile Suciu și Ioan Mermeze, au făcut o bună promovare a momentului, invitând comunitatea să fie în 4 august mai prezentă decât oricând la biserică. Revista locală ”Vatră nouă”, apărută la momentul oportun, plus pliantul care te pune repede în temă ”3 august 1919- Centenarul Banatului 2019”, întregeau ideea acestei sărbători. Ei bine, în sfântă zi de duminică, lăcașul era plin cu enoriași veniți să ia parte la manifestările ce se organizau pentru aniversarea a 100 de ani de la intrarea trupelor române în Timișoara și instaurarea administrației românești în Banat. Programul zilei a fost Te Deum de mulțumire, parastas pentru eroii neamului, parada militară și concertul de fanfară.

         După slujbă, părintele Vasile Suciu, cu admirabilul său discurs, ca orice ardelean a vorbit asistenței, cât să fie pusă în temă, captând efectiv atenția până și omului mai puțin obișnuit cu timpul istoric. Discursul părintelui a avut nu doar darul de a stârni interes în jurul evenimentului ci lămurindu-i pe majoritatea credincioșilor de importanța zilei de 3 august 1919 pentru Banat și, deopotrivă, pentru țară. Iată ce spunea în acea zi memorabilă domnul prefect dr. Aurel Cosma, salutând Armata Română și binecuvântând sosirea ei: ”Domnule colonel! Dumneata, în fruntea Armatei, întâia dată intri în capitala Banatului. 18 veacuri sunt de când vulturii Romei  au năvălit spre răsărit  ca să ne deie țara aceasta în care suntem astăzi. De atunci, veacuri de-a rândul am avut bucurii puține, supărări multe, după cum arată și istoria. Acum, frații noștri, urmașii acestor vulturi, ați venit în leagănul românilor, vărsând sânge pentru noi, care am gemut sub stăpânire străină. Vă mulțumesc în numele Banatului, cu deosebire în numele Timișorii, că ați venit, că toți avem o singură inimă, nemaifiind nici o barieră. Vă doresc mulți ani și să vă simțiți bine la noi, unde sunteți la voi acasă, că tot ce este aici, al vostru este”.

          Domnul colonel Economu a răspuns: ” D.le prefect! Aveți în față un batalion de infanterie din regimentul care a luptat în Dobrogea și în Moldova, pe Muscel etc, un batalion organizat până acum de trei ori.  Acest regiment a avut până acum 4000 de morți. Afară de acest batalion mai aveți două baterii de artilerie, care s-au organizat din nou în Ardeal, din fiii Transilvaniei și ai României vechi. Această înfrățire de arme dovedește că din eroii de ieri și de astăzi se vor naște eroii de mâine și trecutul e o garantă că unde a pus piciorul românul, nu va mai da înapoi, viu, ci numai în coșciug și pe roata de tun. Cu aceeași dragoste vă salut cu care și D.voastră ne întâmpinați și vă păstram dragostea noastră și către cel dintâi cap al țării, către regele Ferdinand!”

         Citind aceste rânduri, înțelegând  importanța, ce vine de peste un veac, a acestui moment, folosindu-vă, pe cât se poate, imaginația, închipuiți-vă că sunteți, acum o sută de ani, în ziua de trei august, în Piața Unirii din Timișoara. Locul unde armata română, sub comanda bravului colonel Enescu, a fost primită de către oficialități și mulțime.