De curând, Gabriel Kelemen, cadru didactic la Facultatea de Arte și Design din Timișoara, a lansat un impresionant album, cu titlul „Armonia hermetică a cosmosului” , (Editura de Vest, Timișoara, 2020), cuprinzând 511 desene și 100 de fotografii, rezultatul a 12 ani de studii, după cum mărturisește în prefață.

Lucrarea oferă o viziune plastică novatoare, întemeiată pe o perspectivă filosofică subiacentă, care pleacă de la un principiu considerat ca fiind arhetipal: uniunea dinamică dintre sferă și spirală (vârtej, vortex), principiu cu valențe generative, ale cărui manifestări, Gabriel Kelemen le caută și încearcă să le pună în evidență prin cercetări de factură experimentală.

Este o amplă lucrare de sinteză, structurată în cinci capitole. Planșele din primul dintre ele urmăresc cronologia Genezei, plecând de la lumina albă sub forma sferei primordiale, trecând apoi la punct, plan și linia dreaptă imaginară – înțelese ca elemente prefigurând viul, iar în final se ajunge la linia sinusoidală, ce sugerează inteligența, prin similitudine cu circumvoluțiunile creierului. Spațiul edenic este și el evocat prin fructul interzis, care poate fi măr, strugure sau smochină.

Analiza vizuală include un număr mare de structuri și fenomene, de la mitocondrii și aparatul Golgi, din celula vie, la scara cosmică, sistemul solar. Între aceste realități de ordin diferit sunt evidențiate surprinzătoare similitudini structurale, ce oferă o tulburătoare perspectivă inedită.

Desenele au caractere diferite: unele sunt simbolice, altele preponderent științifice, iar altele îmbină ambele funcții. Lucrările lui Gabriel Kelemen depășesc ilustrația strict științifică, care oferă un echivalent vizual abstract și rece, impersonal, al unei anumite realități. Desenele sale plac indiferent de subiectul reperezintat, au căldură, au personalitate. Ceea ce caută autorul să pună în evidență sunt structuri arhetipale de pronfuzime, aflate atât în lumea lipsită de viață, la toate nivelele, micro, mezzo și macro cosmic, cât și în cea vie. Una dintre planșe redă „brâul ecuatorial dublu vortical al Soarelui, cât și cel al oceanului planetar terestru, urmărindu-se similitudinea cu șirurile de micromotoare biochimice de la nivelul cristelor mitocondriale”. Autorul desenează nu ca să ilustreze, ci ca să cunoască și să înțeleagă fenomenele analizate, iar pentru asta folosește inspirat calea demersului hermeneutic vizual, care îl conduce spre sens.

Spectaculoase sunt și imaginile fotografice. Ele prezintă rezultatele unor laborioase cercetări experimentale bazate pe procesele de difuzie și cele convective, pe reacțiile chimice periodice sau pe efectul undelor staționare și statice asupra unor lichide sau materii purverulente. În funcție de frevența și intensitatea folosită, se obțin imagini distincte, definite printr-un patern natural sau cultural, inclusiv – surpinzător – unele cu aspect antropomorfic.

Demersul universitarului, artistului și cercetătorului timișorean este incitant prin calea pe care o deschide.