Nesfârşit în abis, în atracţii solare, planetele galactic se rotesc, aparent distante, au ochii lor la pândă, îşi trimit impulsuri cu sateliţi pe orbite, se ameninţă îmbăiate de lumină, războinice, în abis aleargă, în Univers să se distrugă. Nu e decât un joc nesfârşit, cineva râde, le aliniază în repetată rotire, la un ordin matematic,...
Despre scriitori, cu dragoste
Biografia literară a Simonei-Grazia Dima se suprapune aproape integral cu biografia sa existențială. A debutat, la numai șapte ani, cu o scenetă, Masca lui Lică, premiată la un concurs organizat de Teatrul de păpuşi din Timişoara, pusă în scenă în 1966, intrată în repertoriul permanent al instituției în regia Floricăi Teodoru și jucată, apoi, în...
Maladiile criticii literare
Viața literară din România nu arată deloc bine, în ciuda inflației de volume și volumașe care îi umplu rafturile. Trăim într-o confuzie voită, vinovată, inertă între genurile și speciile literare, între valoare și kitsch, între paradigmă și instrument. Parcă întreaga noastră perindare prin lumeascrisului s-a adaptat cenaclurilor de cartier în care e zilnic lăudată, citată...
Nins de pietre
NOAPTE DE DRAGOSTE ce potrivită pare seara de maiși stelele ce apoape-s de visștiu că vei veni și vom împlinisingurătatea cu săruturi & flori până-n zori vom pecetlui o amintiresă ne țină de urât când i-vom bătrâniși stelele prea departe ca să mai visămceva și pentru noi — vono, așadar, și rămâi lângă minepână mâine...
Pe jumătatea mea de bancă
Mă înspăimântă neputinţa de a mă risipi nu dau destul celui pe care-l iubesc niciodată n-am să fiu cele două maluri îngenunchind întregului mă înspăimântă… M-am înnoit de curgerea ta sunt doar piatră şerpuind a mal repedele întotdeauna eşti departe muşchiul lin atinge solzi din nebănuite vertebre. Vinovat şi nevinovat pe muchia nespusului vei găsi...
Aniversare: Gând înrăzărit
Cândva, tot în februarie, prin 2002, scriam o cronică despre Ion Pachia Tatomirescu, cu titlul „Cavalerul-Pandur al Zalmoxianismului”. Tot la un ceas aniversar. O dublă aniversare: era la placheta „Ultimele poeme hadronice”, Ed. Aethicus, 2002, care marca 30 de ani de fiinţare scriitoricească, era „înzorierii” fiind începută editorial în 1972 (cu placheta de debut „Munte”).Anii...
Noi nu vedem luna
gălbenuşul este şi el un ou gălbenuşul este şi el un ou un ou cu gălbenuşulgălbenuş cu albuşulgălbenuş şi cu coaja albuş albuşul este şi el un ou un ou cu gălbenuşulgălbenuş cu albuşulalbuş şi cu coaja de ou coaje de ou coaja de ou este şi ea un ou un ou cu un gălbenuş...
Coșmar la Cotul Ursului
La sfârşitul zilei soarele şi-a luat din necuprins guler alb şi vârstnicul, care îşi tot muta privirile din cer în pământ, ştia că toată noaptea va continua ploaia, poate toată ziua care urma. I-a arătat lui Păluţ adâncitura adăpostită în care erau cotroana şi ţarcurile, cu îngrădituri din crengi şi ţăruşi, din pari ascuţiţi şi...
„Prin teatru eu caut lumina”
În urbea Timișoara, instituția culturală de anvergură, strict necesară, precum catedrala în centrul comunității, este Universitatea de Vest. Într-o simbioză firească, aceasta susține nominalizarea „Timișoara – Capitală Culturală Europeană 2023”. într-o campanie sub genericul „La UVT Cultura e Capitală” (expresiv prin jocul de cuvinte: „Capitală” – ca substantiv: centrul reședință a instituțiilor de stat și...
Cai de fum
TĂCEREA VERSULUI Azi liniștea se înfășoarăPe-al meu cuvânt ca pe-n mosorVă amintiții? OdinioarăEra al vostru,-al tuturor. L-am dăruit fără regrete,Speram să credeți că-i frumos,Dar nu o să se mai repete,De ce s-o fac? Cu ce folos? Azi învechit vad că vă pare,Arhaic, ancestral, vetustȘi-ar fi păcat să fac mâncareDin care numai eu să gust. Dar,...