Cândva, tot în februarie, prin 2002, scriam o cronică despre Ion Pachia Tatomirescu, cu titlul „Cavalerul-Pandur al Zalmoxianismului”. Tot la un ceas aniversar. O dublă aniversare: era la placheta „Ultimele poeme hadronice”, Ed. Aethicus, 2002, care marca 30 de ani de fiinţare scriitoricească, era „înzorierii” fiind începută editorial în 1972 (cu placheta de debut „Munte”).Anii au trecut, și el a rămas același Cavaler,apărând Cogaionul (ca legendarul castel Camelot) Zalmoxianismului (Creștinismul Cosmic), un adevărat „neclintit Dac-Pandur cu toţi cireşii înfloriţi de la Piramida Extraplată (șeasă) de Tibissiara (Timișoara)”, cum semna într-o felicitare de Sărbători, mereu în „cogaionic spirit”.
Luna februarie e denumită și „luna lupilor”, când înghețul, gerul și viscolul scot lupii în nămeții iernii, or el, născut în luna lui Făurar (16 februarie 1947), mai e numit „pui de dac” (Vl. Streinu), din stirpea dacilor cu stindard capul de lup prin care vântul șuierând scoate un cântec de luptă ancestral.
Sacerdot al unei mitologii străvechi, a Daciei lui Zalmoxis, în care crede cu pasiune, și-a făurit un univers propriu, prin transfigurarea acesteia într-una poetică, fortificându-și în timp acel castel al nobleței cavalerești.
Întreg acest univers e întors pe toate părțile în bibliografia critică adusă la zi, din volumul aniversar de mare anvergură, un op de 628 de pagini, o antologie de cronici referitoare la opera sa, „Corola” de sub lupa criticii despre opera lui Ion Pachia-Tatomirescu, Editura Waldpress, 2021, antologie întocmită de Marin Breiu și Gabriela Pachia. în colecția „Antologii critice”, „semnal, semn, repere în literatură, 75 de ani sub harul și povara cuvintelor…”.
Cartea este ca un bilanț al rodniciei, o hartă a drumului literar, pornind de la studioul regional de radio craiovean, spațiul debutului, până la cea mai recentă cronică despre scriitorul stabilit în cetatea Timișoarei (un „oltean bănățenizat” după sintagma lui Mircea Pospai). Însumează peste 180 de cronici, semnate de 70 de critici literari, într-o formulă inedita de contextualizate prin comentariul celui vizat (I.P.T. -Ion PachiaTatomirescu) într-un incitant dialog cu un imaginar interlocutor „Distinsul Receptor” (D.R.), Un plus de interes și atracție se obține prin zecile de pagini cu autografe olografe, care dau viață, prin „scrisul de mână”, universului livresc.
*
În completare, tot în întîmpinarea aniversării din anul 2022, este cea mai recentă carte de versuri „Sonetele luncii de cobalt” (Ed. Waldpress, 2021), ca într-un distih de salm, un florilegiu „pentru înrăzărirea celui de-al LXXV-lea ocol al Soarelui”. Rafinamentul aristocratic al rimelor de sonete forma cea mai elegantă de sărbătorire, sonetul fiind blazon de nobleţe consacrat shakespearian.
Volumul impune opțiunea definitorie pentru forma fixă în discursul liric, într-un întreg evantai, de la cunoscutul sonet, trecând apoi prin rondel, haiku, psalm, odă, glossă (simple sau combinate), la forme noi, inventate de autor, zalmiori, trisalmi, glosalmi, până la monada ultrascurtă, salmul -„cea mai scurtă formă fixă din literatura universală”, cum o definește poetul, un micropoem de distih din 6 silabe, cu „lirică măsură/«perioadă» cosmic-armonică reverberând nuntirea Soarelui în Zodiac, prin cele șase constelații”, completează autorul. Distihuirea în șase unități, ca multiplu de doi, sugerează perechea parte/întreg din „Sacrul Întreg Cosmic, Dumnezeu Unul”.
Ilustrarea este prin „105 salmi pentru înrăzărirea celui de-al LXXV-lea ocol al Soarelui” – 75 de ani ocoluri ale Poetului căutând Lumina:„Abrupt/ cer dedesupt”; „Bradul:/mire adu-l…!”; „Catarg/ de larg mi-l sparg”; „Creștin:/tot printre spini…!”„Lyră/ mai Șekspiră…”; „Munte/ încer pun-te…!” etc.
Florilegiul începe în fapt cu „Nouă sonete din«Cartea de Aur» a lui Făt-Frumos cu o închidere în „Glossă”, urmațe de„Sonet-ode celor cinci împărați din curcubeu”, de„Unsprezece psalmi-sonete la în diminețirea luncii de cobalt în Dacia, Grădina lui Dumnezeu”, de„Anul Glosalmilor din Cogaion”, 12 pentru fiecare lună,de„Doisprezece zalmiori pentru Gura de Rai și un rondel al mierlelor de Prier/ Florar”.și„105 trisalmi și micropoeme haiku” – 105 însemnând 75 micropoeme pentru fiecare an din 1947 încoace, plus 30, „pentru următorii ani înconjururi solare”, întru implinirea Întregului Cosmic, Trisalmul ca multiplu de salm, asemănător cu tristihul de haiku: „Albatroșii tăi/ din tastaura mării/ compostează nori”; „Cu lumina-n ochi,/ maiducomidaserii/ termitele-n lanț…”, „E cornul soarelui,/ torcând pielea beznei-/ nuntă-n fântână…”; „Tăcere…Și-mi aud/ oasele scârțâind/ printre păianjeni…”etc.
În tandem, cum la forme fixe contează respectarea unui număr anume de versuri, silabe etc, mizează astfel în plus pe forța de sugestie semantică a numerelor,pe taina ezoterică din numerologie: 9 (nouă sonete), 5 (cinci sonete-ode), 11 (unsprezece psalmi-sonete), 12 (12 glosalmi, 12 zalmiori, 105 (105 trisalmi).
Această disciplinare a poeticului în regulile formelor fixe dovedește șlefuirea de maestru a limbajului, măiestria stilistică în concizia și limpezimea expresiei, în concordanță cu stăpânirea imperiului său liric, pe aceleași coordonate: Dumnezeul unic – Salmos-Moș, Făt-Frumos – Poetul -ca Iisus propovăduitorul, într-un Univers al Luminii, urzit din fotoni, hadroni, eoni etc. Reluarea conceptelor și motivelor centrale este ca -ntr-un univers unde totul se multiplică fractal.
Un reper spațial nou pentru aniversat,este „lunca de cobalt”, transcendentă prin irizările albargintii , ori albastre ale cobaltului și valențele radioactive, ca o emisie de energie mistică. „Aer, argint, îți dă Alb-Împăratul/ în cupele de crin, în mărgărinții…/ dintr-un surâs, iluminând părinții,/ Gura de Rai, de Cogaion, Carpatul…”