Profesorul

Profesorul

  Când iese  prin urbe, și o face zilnic, e salutat ori dă binețe la tot pasul. I se zice, cel mai adesea, Profesorul. Însă dacă trece de hotar și se îndepărtează câteva zeci de kilometri, invariabil, i se spune Căliman de la Făget. Când lumea  alătură numelui cuiva,  pe cel al localității în care trăiește, înseamnă că e ceva cu omul ăsta.  Făgetul rămâne o urbe care nu își iese din matcă, mereu liniștită, are o tihnită, la orice oră din zi, în care, trecător fiind, ai sentimentul că te rătăcești puțin.  Un drum taie așezarea în două, din care, la anumite distanțe, se desprind străzile drepte și destul de lungi. Pe partea dreaptă, când urci către Coșava, drumul este însoțit de castani. În micul parc din centru tot castanii tronează. Unii sunt ieșiți din veac. Până mai de curând Profesorul a predat limba română la liceul din oraș. Are vreo zece promoții, cred, care au învățat de la el, un pic mai altfel decât spune obișnuința, literatura română. Dascălul a fost însoțit, completat, întregit – așezați cuvântul care vă slujește pretenția – de scriitor. Ion Căliman este poet, eseist și folclorist. Tot din rădăcina din care s-a  ivit și dânsul aici, în Țara Făgetului, cu zestrea ei cu tot,  și-a dat și doctoratul. Cu mai mulți ani în urmă a condus și Cenaclu Literar George Gârda, atât de cunoscut atunci. Și nu doar în zonă. Cenaclul a  intrat, deja, e drept, frumos, în amintire. Câțiva cenacliști din urbe  azi sunt membri ai Uniunii Scriitorilor din România, aici și-au exersat, mai întâi, fiorul. Profesorul a condus, vremelnic, și casa de cultură din oraș, a dat, tot vremelnic,  o raită prin politică. Și înainte și după decembrie 1989.

         Iată câteva date care pot fi baza unei biografii, nu lipsită de tristeți, închegată din trudă: Profesor. Absolvent de filologie, la Timișoara, făgețean, născut la Bătești, sat ce ține de orașul cu castani. Aproape o jumătate de veac a predat  la liceul  din Făget, unde a fost și elev. Despre scriitor: este membru al Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România din 2002. A scris și publicat: 7000 de poeme, adunate în volume, 2000 de articole, studii, interviuri, recenzii, articole de popularizare a culturii, prefețe la cărți ale unor confrați, comunicări științifice. A îndrumat și coordonat lucrări de licență, de masterat și doctorat.      

         Când ne-am întâlnit, n-a trecut o lună, l-am stârnit cu o întrebare. Sunt convins că a simțit, că a făcut destulă publicistică, de unde-mi vine curiozitate. Parcă stăpânea un munte, nevăzut, zidit din bucurie. După ce a rostit cu vocea tare nume, unul după altul, a făcut o pauză, scurtă și, cu privirea lui albastră mai aprinsă, a răspuns: cinci. Îl întrebasem dacă, prin ani, elevi de la clasele unde a predat, au făcut filologia. Una, dacă nu două eleve, i-au devenit chiar colege de catedră. Nici nu știți, nu aveți de unde, cu câtă bucurie a numărat Profesorul și cu ce ton a rostit rezultatul numărătorii.     

         Pentru toate câte ați citit, și atâtea altele nespuse aici, în urbe i se zice Profesorul. Iar când trece hotarul, cel mai adesea, este numit Căliman de la Făget. Și când lumea alătură numelui cuiva, pe cel al localității în care trăiește, înseamnă că se întâmplă ceva cu omul ăsta.

       Și este adevărat. Ion Căliman, recent, a primit titlul de Cetățean de Onoare!