Cetatea Făgetului ascunde încă multe taine! (1)

Cetatea Făgetului ascunde încă multe taine! (1)

 Dialog cu domnul prof.  dr.  Dumitru Tomoni

-Nu vă flatez, dar trebuie spus că lăsați, în locul în care trăiți,  o urmă vizibilă prin timp: un muzeu. Care este drumul de la idee la faptă?

– În 1979, student fiind la Facultatea de Istorie din București, în al II-lea an, am văzut la Academia Română primul document referitor la istoria Făgetului: manuscrisul preotului cărturar Partenie Gruescu despre Revoluția de la 1848-1849, din zona Făgetului. M-am zbătut și am reușit să-i fac o copie pentru un viitor muzeu al Făgetului. Din acel moment, am început să adun, din diferite locuri din țară și nu numai, informații, documente și artefacte referitoare la zona Făgetului. Printr-un concurs de împrejurări favorabile, din anul 1987 am deschis, timp de 14 ani, un șantier arheologic la Cetatea Făgetului, sub coordonarea regretatului profesor și arheolog Radu Popa. O parte din artefactele descoperite au rămas la Făget, într-o colecție a cabinetului de istorie realizat la Liceul Teoretic „Traian Vuia” Făget. Din păcate, vechea conducere a primăriei a refuzat să-mi pună la dispoziție un spațiu pentru amenajarea unui muzeu local, chiar dacă, în calitate de consilier local și președinte al comisiei de cultură, am obținut două hotărâri de consiliu votate în unanimitate. Din fericire, prima hotărâre semnată de primarul Marcel Avram a fost repartizarea localului fostului cinematograf pentru un muzeu local. Inaugurat parțial la 15 august 2015, exponatele și expozițiile s-au înmulțit de-a lungul anilor, vernisajul celei mai recente expoziții ”Personalități, publiciști și artiști plastici din Țara Făgetului”, având loc pe 26 aprilie 2022. 

– Ați reușit, dascăl  fiind la atâtea promoții, să faceți  la clasă din lecția de  istorie un demers educativ cu bune rezultate. Mereu v-ați raportat, desigur când era cazul, și la istoria locului, ceea ce a prins în rândul elevilor.

– Dat fiind faptul că zona Făgetului a fost locuită încă din Paleolitic, iar din sec al XVI-lea Făgetul începe să se impună în spațiul bănățean, puține au fost lecțiile de istorie a României la care să nu fac trimiteri și la istoria locală. Atunci când conținutului de idei al manualului i se adaugă și o problemă mai puțin cunoscută de istorie locală, lecția devine mai atractivă, iar elevii încep să simtă mândria apartenenței la o comunitate ce a jucat un rol în istoria națională. Mai mult, mai bine de un deceniu am făcut la clasele a XI-a uman opționalul „Istoria Făgetului”, constatând, așa cum este și firesc, că elevii manifestă un interes mai mare și rezonează mult mai mult la evenimentele locale.  

Câte obiecte sunt adunate la muzeu? Ce predomină între exponate?

– Muzeul cuprinde peste 2000 de fotodocumente și peste 1000 de obiecte tridimensionale, predominând cele legate de activitățile tradiționale ale oamenilor din zonă: țesutul, cultivarea pământului, creșterea animalelor, munca la pădure, olăritul etc. Aș dori să fac două mențiuni. 1: dacă fotodocumentele îmi aparțin în totalitate, peste 95% dintre obiectele tridimensionale sunt donații, ce mai mare parte fiind făcute de către elevii liceului. 2: deși. inițial, a fost gândit ca un muzeu al Făgetului,  a ajuns să fie un muzeu al Țării Făgetului, fiind imposibil de decupat istoria Făgetului de cea a zonei, mai ales că, din sec. al XVII-lea, localitatea cu nume de arbore falnic devine cea mai importantă din acest spațiu.

Știți, cumva,  care este cel mai vechi obiect? I-ați aflat povestea?

–  Cel  mai vechi obiect este o cărămidă romană, cu siguranță adusă din altă parte. Zeci de artefacte din sec XVI-XVII provin din săpăturile arheologice de la Cetatea Făgetului. Într-adevăr, existenţa scurtă, dar zbuciumată a cetăţii Făgetului a fost confirmată şi de rezultatele cercetărilor arheologice ce au scos de sub pământ conturul unei fortificaţii medievale relativ târzii, ce face legătura sub raport tipologic între cetăţile de zid construite pe înălţimi în secolele XIII-XV şi cele bastionare ridicate din cărămidă, lemn şi pământ în secolele XVII-XVIII. Inventarul arheologic recoltat în săpătură a fost destul de bogat şi variat: ceramică, cahlele-plăci, dreptunghiulare sau pătrate, obiecte de uz curent de metal, piese de harnaşament, monede, arme, unelte, fragmente de la vase de aramă, ghiulele de fier masiv, cu greutatea variind între câteva grame şi 3 kg. O importanţă aparte reprezintă archebuza găsită în umplutura şanţului de apărare, datată din a doua jumătate a sec. al XVI-lea. Remarcabil este un capac de cazan cu circumferinţa de 132 cm, care, foarte probabil, a aparţinut garnizoanei militare turceşti.

– Ce mai trebuie adăugat la muzeul, în anii ce urmează, să țină pasul cu istoria prezentă? –  Un site al muzeului cu un ghid virtual și o expoziție de fotografii contemporane.