am plecat puțin
în urma pașilor mei
alte tocuri
alte femei îmbrăcate în negru
ca la un priveghi
un batalion de voci
acoperă tristeți autentice
drumul se împarte la stânga și la dreapta
nu neapărat egal
corect sau
oportun
am plecat doar puțin
și deja locul era luat
în spate se joacă
toate scenariile
toate rolurile
un scamator ingenuu
îmi face cu ochiul de după cortină
prieteni
prin ochii tăi distanțele nu mi se par lungi
e ca și cum aș atinge cu lingurița cana de cafea
și dimineața mi-ar părea ireală
îți cunoscusem viața într-o simplă plimbare cu bicicleta
din unirii până în modern
și înapoi
am aflat unde ai locuit până la cinci ani
cum doreai să te cheme de fapt
în ce clasă erai când te-ai îndrăgostit prima dată
de ce mama ta își schimba atât de des culoarea la păr
m-am leganat puțin
înainte și înapoi
precum copiii înainte de culcare
vocea ta avea inflexiuni domoale
riscam să ațipesc pedalând
ca într-un joc cu prințese adormite
eram două personaje ale aceluiași oraș
care își împărțeau cuminte copilăria
reciclez
reciclez zilnic peturi de plastic sticle hârtie
sunt un cetățean model
particip la ședințe de bloc
la campanii umanitare
dezbat probleme globale cu aplomb
îmi fac autocritica la rece
între două cafele și două tonuri de ocupat
iau notițe
trag concluzii
mă repliez
reciclez sârguincioasă amintiri
prânzuri
cine
partide de amor
ca o liftieră aproape de pensionare
sătulă de chipurile atâtor trecători
***
am crezut că duminicile sunt niște femei blânde
care își spală părul și copiii
în aceeași postavă în care dospește aluatul pentru pâine
că femeia din icoană îmi zâmbește când sunt cuminte
că o să iasă din tablou
să-mi cumpere vată de zahăr
am crezut că lumea este atât de mică încât încape
într-un calendar din care lipsește ziua de luni