am plecat puțin

în urma pașilor mei

alte tocuri

alte femei îmbrăcate în negru

ca la un priveghi

un batalion de voci

acoperă tristeți autentice

drumul se împarte la stânga și la dreapta

nu neapărat egal

corect sau

oportun

am plecat doar puțin

și deja locul era luat

în spate se joacă

toate scenariile

toate rolurile

un scamator ingenuu

îmi face cu ochiul de după cortină

prieteni

prin ochii tăi distanțele nu mi se par lungi

e ca și cum aș  atinge cu lingurița cana de cafea

și dimineața mi-ar părea ireală

îți cunoscusem  viața într-o simplă plimbare cu bicicleta

din unirii până în modern

și înapoi

am aflat unde ai locuit până la cinci ani

cum doreai să te cheme de fapt

în ce clasă erai când te-ai îndrăgostit prima dată

de ce mama ta își schimba atât de des culoarea la păr

m-am leganat puțin

înainte și înapoi

precum copiii înainte de culcare

vocea ta avea inflexiuni domoale

riscam să ațipesc pedalând

ca într-un joc cu prințese adormite

eram două personaje ale aceluiași oraș

care își împărțeau cuminte copilăria

reciclez

reciclez zilnic peturi de plastic sticle hârtie

sunt un cetățean model

particip la ședințe de bloc

la campanii umanitare

dezbat probleme globale cu aplomb

îmi fac autocritica la rece

între două cafele și două tonuri de ocupat

iau notițe

trag concluzii

mă repliez

reciclez sârguincioasă amintiri

prânzuri

cine

partide de amor

ca o liftieră aproape de pensionare

sătulă de chipurile atâtor trecători

***

am crezut că duminicile sunt niște femei blânde

care își spală părul și copiii

în aceeași postavă în care dospește aluatul pentru pâine

că femeia din icoană îmi zâmbește când sunt cuminte

că o să iasă din tablou

să-mi cumpere vată de zahăr

am crezut că lumea este atât de mică încât încape

într-un calendar din care lipsește ziua de luni