Ștergătoarele cârâiau precum ciorile și se agitau pe parbriz ca să facă față ploii. Degeaba, se rupsese cerul. Romi era cu amândouă mâinile pe volan și se benocla la stopurile mașinii din față. Ba se aprindeau, ba se stingeau. Ca niște semnalizatoare. Așa-i în aglomerație. Fiindcă tot românul își scoate mașina când plouă. Și când e soare. Zăpadă. Vânt. Grindină. Lună plină. Eclipsă.

Când s-a apropiat de intersecția cu Socului, lui Romi i-a atras atenția o tipă ce aștepta la semafor. Avea o umbrelă ce o proteja vag de ploaia torențială. Era o frumoasă femeie fleașcă.

Ajuns în dreptul ei, Romi a frânat și i-a făcut semn să treacă. Ea i-a arătat: era roșu. El a insistat: se oprise tocmai ca să o lase. Ea a dat din cap a mulțumire și i-a mai arătat încă o dată semaforul.

Asta-i bună! a gândit Romi. Tocmai trecuseră trei inși înainte, pe acolo, în fugă. Pe roșu. Cine naiba stă, pe nenorocirea asta, la semafor? Nici pe străzi nu vezi oameni, dar la…

Claxonat de cei din spate, Romi a pornit, însă a semnalizat dreapta. Și imediat după intersecție a oprit, cu avariile aprinse. A întors capul și a văzut cum femeia a trecut când s-a făcut verde pentru pietoni. A ajuns pe partea cealaltă a străzii și s-a oprit din nou. La celălalt semafor. Nu era nicio mașină pe Socului, putea să treacă fără probleme. Dar ea aștepta. De ce naiba stă? Nimeni, pe lumea asta, pe o ploaie ca asta, nu stă!

S-a schimbat culoarea și a trecut. Cu un mers măsurat, calm, dar hotărât. Un mers de doamnă. Când s-a apropiat de mașină, Romi a deschis geamul din dreapta și i-a zis: Nu vreți să vă duc? Toarnă…

Femeia a întors capul spre el și i-a spus: Sunteți amabil, dar nu se face să urci în mașina unui necunoscut. Și mulțumesc că m-ați invitat să trec, mai înainte…

Romi a dat să mai spună ceva, însă femeia și-a continuat drumul.

Toată săptămâna s-a gândit la ea. Și la cât de tâmpit a fost că n-a insistat. Că nu s-a dat jos din mașină și că i-a vorbit ca un golan, pe geam. Dar atunci n-a vrut decât să o ajute. Atât. Totuși, a fost un mare prost. Unul care sâmbătă după-masa, în drum spre Auchan, era să facă accident: a văzut-o. Și cât pe-aci să intre în ăla din față, care a încetinit brusc, fiindcă și el a văzut-o. În intersecție, în uniformă, cu chipiul pe cap, cu mănuși albe și cu fluierul în gură, dirija circulația.