INSULA IUBIRII
Pentru Nada
Când cerul râde
Îşi învălurează mătasea albastră
Râul curge Râul curge
Toţi peştii din mine atunci pleacă
În râul unde-o zână – O fată
Trăieşte-mpreună cu scoicile din apă
Pe insula unde iubirea s-a aprins
Se-ntoarce iarăşi fata
Vieţuiesc peştii
Şi zâmbeşte zâna
În jocu-i cu apa şi nisipul din mine
Atunci vântul îi sărută sânii
Atunci luna-i îndrăgeşte obrazul
Atunci toate sălciile din mine cântă
BILANŢUL ANILOR
Tata îşi ascunde iarna sub căciulă
Urcă dealul de la Banstol
Făcând anii mărunţi
Pe aleea românească
Alături cu nepoţii
Traversează mai uşor
Iezii fac socoteala
Mângâie memoria ridurilor
Din oglinda timpului de pe faţă
La despărţire fiecare om seamănă cu altcineva
Tata înalţă căciula
Şi albul zboară-n palma primăverii
Povara coboară-n spinare
În drum spre Banat
Spune că şesul cu râurile-i verzi
Pocneşte-n muguri de cireş
Şi-n spice de grâu lăptoase
Apoi ne mai întreabă
Când veniţi în peisajul mirific
Să lustruim cristalul anilor
Şi-n strada mare de altă dată
COLINDĂ PENTRU MILENIUL TREI
Parcă aud tălăngi purtate-n mâini în depărtare
Colinzi pe la ferestre şi-n pridvoare
În jurul focului de veghe Printre stele
În zori şi pocnete din armele de vânătoare
Şi Cântece de Dor De Ţară De Pahare
Eram ştrengari neastâmpăraţi şi îndrăzneţi
Cu un raport angelic şi socratic
În cunoaşterea de sine
Către etern manifestaţi şi fructele divine
Prin Anno Dómini Una Mie Nouă Sute Şaizeci şi Şapte
O noapte-ntreagă noi ne plimbam prin Satul Alb
Ca o Colonană infinită printre stele
Căutând o stea izvor de apă vie
Vasile Pavel Nicolae Grigore Maria şi Ioan
Credeam că toate fiinţele umane se nasc
Egale-n drepturi Zburătoare
Coborând în chip de porumbel
Cu bunul simţ şi lumânări aprinse falnic
Dar pentru gândurile înzestrate
Cu toţii am fost luaţi la întrebare
– Stai jos! spuneau
În spiritul fraterninăţii
Cu Doi din Drepturile Omului
Şi-acum e noapte ca atunci şi Bobotează
Şi azi de Sfântul Ion din tată-n fiu în devenire
Aud tălăngi purtate-n mâini în depărtare
Şi Cântece de Dor De Ţară De Pahare
Parcă palpită în bătăile de inimă
Şi undeva se fierbe iarăşi ţuica pe meridiane
Dar va veni un Anno Dómini şi prin mileniul trei
Rădăcinile se vor lega de un pământ anume
Bătrâni ne-om întâlni din nou
Să nu murim şi să mai fim copii
Să colindăm pe Bulevardul aştrilor
O noapte-ntreagă să ne plimbăm prin Satul Alb
Ca o Coloană infinită printre stele
Traian Mihai Costache Gheorghe Cezar şi cu Ioan
Parcă aud tălăngi purtate-n mâini în depărtare
Colinzi pe la ferestre şi-n pridvoare
În jurul focului de veghe Printre stele
În zări şi pocnete din armele de vânătoare
Şi Cântece de Dor De Ţară De Pahare
ULTIMUL ROTAR
Vecinul meu Păun Clean
a învăţat meseria de rotar la Filip Gean.
După trei ani a devenit calfă
iar pe urmă un vestit rotar.
Făcea trăsurile ca femeile chilimurile.
Lucra pedant ca un artist,
şi tot timpul fluiera.
Schimba doinele până nu făcea
loitrele
roţile,
leucile.
Când le vopsea ca pictorul privirea
– atunci cânta precum la poarta-mpărăţiei.
Cântau apoi şi scârţâiau trăsurile ticsite.
Cântau apoi, la nunţi, se veseleau…
Dar ce folos căci lumea nu mai ţine cai
şi trist – ascuns de patrihoţi, prin podurile caselor,
prin colţ de curte
– singuratic stă un dric, un perinoc,
– cu loiterele e îngrădit porumbul prin hambare năruite,
doar, roţile servesc ca un decor
pe la moteluri, prin grădina casei sau într-un muzeu.
Şi doamne, doamne, deodată…
în cap mi se-nvâresc năluci volute
dar nici o doină şi nici măcar un tropot de copite –
– nici măcar o iapă,
– nici măcar un vânăt armăsar.
Tractorul cu remorca traversează logosul şi firea,
– acolo prin hotarul neamului
iar amintirile au urcat în vârful pletelor.
E atâta ne/siguranţă, un dor de bucurie şi durere
ca-n Ţara absolută a lui Cremene
şi trist ca-n basme este fără de rotar.
AGAPA ÎN DOI
Până şi Baudelaire spunea
„Îmbătaţi de dragoste, de poezie
de adevăr sau de vin
Aveţi grijă să nu vă treziţi niciodată”.
Ascultă rugăciunea psaltică
Către Tine Tot trupul va veni
M-ai năucit cu pletele sublime
Şi dacă nu ne-om risipi
Pe-o strună din văzduh
În eterninate ne vom întâlni
Într-un culcuş indigenat
Şi-a lunii raze fără de prihană
Ne vor vedea iubiţi
Transpuşi
În flori ce cresc din furii şi extaze
Când singuratici sărmani de noi
Prin grânare lungi vom treiera
Vom savura tot mustul fermecat
Acumulat pe-aleea dintre buze
Pierduţi la o agapă-n doi
IUBIREA-N VAL
Apleacă-te val agitat
Cuprinde iubirea din mare
Înfăşur-o ca pe o zână
Şi adu-mi-o la mal
Eu voi plonja apoi în ochii ei
Imaginea o voi picta cu sepia-n pupile
Mă voi juca-n nisipul ei verzui
Ca marea-n inimă şi-n ochii de calcan
Din sânii graţioşi
Voi ridica la turnuri de castele
Voi luneca pe prima rază ce răsare
Din ochii peştişoarei învăluite de alt val
Eu voi culege apoi ca un stelar
Din firament cu vergurie şi peştii boreali
Apleacă-te valul meu agitat
Cuprinde iubirea din ea
Ridic-o-n infinitele spirale
Eu sunt acum ca peştele-cu-spadă
Roş-verde a(z)uriu
Alintat în marea cea mai mare
Cu iubirea mea de după val
Cine eşti
Dacă Casa ta
E dincolo de poarta
Din stânga mea
Acolo-n Casa mea
La intrarea de la stânga ta
Eu evadez dorsal şi pâlpâiesc de dor
Ca seva din stejarul secular
Pe salba roşie pierdută la un târg
Tu cine eşti Eu cine sunt
Grefaţi de atâtea întrebări
Am putea să fim atuncea Noi
Plecaţi de-acasă în periplu
Ca acele ceasornicului
Să locuim pe strune de văpaie
Căutând mulura nimbului
Unde să ne măsurăm tălpile
Să batem cui pe cui de rozmarin
Să ne aşternem cuibul cu balsamuri
Să punem toamnelor zăbrele
La intrările din stângile noastre
Cu gingăşie tatuate
Hai să tragem clopotele
Să ieşim din Case
Să căutăm la curcubee
Cutia penitenţei negre
Ecouri răsfirate-n depărtare
Cu tot ce-a fost şi nu mai e