George Lână: În această stare de grație

George Lână: În această stare de grație

Rupt de realitate

Nu mai vedeam nu mai respiram

alergam îndrăgostit după tine

tot aşa cum în copilărie

rupt de realitate alergam

emoţionat după o minge

În emoţia ce mă învăluia

Îmi continuam lunecarea pe gheaţă

pe o parte din neuronii mei

adormiţi de mai multe secunde.

Am închis ochii fără să vreau

mişcările mele închipuite

şi vocea inconfundabilă

a bătrânului Leonard Cohen

mă purtau într-altă lume:

Ale-lui-A! Ale-lui-A!

În emoţia ce mă învăluia

întunericul din lăuntrul meu

se umplu cu lumină.

În această stare de graţie

N-am să te pot atinge vreodată

încerc să îţi protejez

statutul de femeie la casa ei

te ţii departe de mine

prejudecăţile teama propriile convingeri

au rodit asemenea unei tufe de porumbar.

Oare chiar suntem incompatibili

traversând această stare de graţie

pe cărări diferite?

Eşti îngerul meu păzitor

doctorul din această poveste

însă nu vei reuşi niciodată

să mă vindeci de tine.

Vara îşi intrase în drepturi

Au înflorit tragic salcâmii

mă întorc acasă îmbătrânit

femeia de care mă despărţisem

mă priveşte cu disperare

dintr-o lume ce se îndepărtează

dimineaţa deveni nerăbdătoare

larvele se transformau

în nimfe instantaneu

şi programate domniile lor

în fluturi.

Lunecând pe rulmenţi invizibili

sub ochii mei vara

îşi intrase definitiv în drepturi