Între amintiri și exegeze (5) Marin Preda

Între amintiri și exegeze (5)  Marin Preda

S-a născut la 5 august 1922. Mai multe ziare, mai multe reviste, mai multe asociații au sărbătorit centenarul Marin Preda, cel mai important scriitor român din ultimii 70-80 de ani. Model pentru o generație întreagă, pentru felul în care a deplasat proza românească către sat. Imediat după anii 1940 Marin Preda a scris proză, după 1945 proza lui era realist-socialistă. În 1948 a debutat cu ”Întâlnirea din pământuri”, proze despre țăranii săi, a fost atacat de prietenii lui, cei care l-au împins în literatură, Geo Dumitrescu, de pildă. Se supăraseră foarte tare pe el pentru faptul că a abandonat realismul socialist.

După ”Desfășurarea”, care a stat la baza unui film, Marin Preda se întoarce, din nou, acasă. În 1955 apare în reviste ”Moromeții”, ca roman care devine imediat un model pentru proza românească, în care încep să apară, în anii ´50, câteva cărți importante, scrise de Eugen Barbu, de Petru Dumitriu, romane care anunțau ieșirea pe scenă a unor mari scriitori. Eugen Barbu, Petru Dumitriu, cum spuneam, fiind autori care intră într-o anume competiție cu Marin Preda. Scriitorii cei mai importanți vin de la țară, Nicolae Velea, Dumitru Radu Popescu, Fănuș Neagu, cei care debutează în anii ´57 – ´58 – ´59, mai ales în 1960, când literatura se schimbă cu adevărat. În 1960 debutează mari scriitori, Nichita Stănescu, Cezar Baltag; se schimbă literatura română, se schimbă și sub influența lui Marin Preda.

Se vorbește în critica literară sau mai ales cititorii de literatură spun că atâta știe Marin Preda să scrie, despre țărani. Marin Preda încearcă să scrie și despre lumea orașelor,”Risipitorii” fiind un roman care atrage atenția, roman extraordinar, dar care nu beneficiază de aplauzele Moromeților. Autorul Moromeților trece la volumul doi al acestui roman, în care personajul principal, Nicolae, îl exprimă pe el. Nu mai este acea carte care atrage atenția, însă este un roman în care sunt câteva capitole absolut extraordinare. E de reținut, între altele, moartea bătrânului Moromete,  capodopere ale prozei românești, ale literaturii române. Scrie mult, scrie despre lumea prin care trece, încearcă să scrie despre el însuși, despre tristețile sale, iubirile sale, despre bucuria de a fi, bucuria de a gândi. Așa că în anii ´75 – ´78 începe să scrie romanul  ”Cel mai iubit dintre pământeni”, romanul vieții sale.

E romanul vieții sale, cum spune, și testamentul vieții sale. În 1980, după câțiva ani de muncă încordată, vine sfârșitul. Sigur că moare prea devreme, sigur că în jurul acestui sfârșit, în jurul morții lui Marin Preda s-au creat o seamă de legende, câțiva ziariști au venit cu ideea că a fost omorât. A decedat la Casa Scriitorilor de la Mogoșoaia. S-a pus întrebarea dacă nu din invidie a fost omorât, dacă nu securitatea l-a omorât. Sigur că sunt întrebări de ziariști care voiau să aibă succes. Adevărul este că s-a sfârșit după această perioadă de muncă infernală. Uneori povestește ce înseamnă să crezi proză, ce înseamnă romanul. A dat  multe interviuri, a povestit despre personajele lui, despre viața lui și trecerea lui de la o carte la alta. A povestit despre modelele lui. După cum și scriitorii mai tineri , de la Dumitru Radu Popescu, la Nicolae Velea, Fănuș Neagu, au povestit despre rolul lor în proza scriitorilor importanți care au venit după el.

În fine, anchetele din revistele care au vorbit, au scris despre centenarul Marin Preda, anchetele își puneau întrebarea ce rămâne din Moromeții. Exact Ce rămâne din literatura română, este una dintre cărțile fundamentale ale scrisului românesc. Marin Preda rămâne un scriitor care definește destinul, rostul literaturii române.

(A consemnat Dumitru Oprișor)