La Mulți Ani, Șerban Foarță!

La Mulți Ani, Șerban Foarță!

Dacă a trecut vara concediilor, luna septembrie a  deschis seria „Întâlnirilor literare de vineri” ale Uniunii Scriitorilor, Filiala Timișoara, în sala de cenaclu din Piața Sfântul Gheorghe nr. 3, numită underground „Sala Orizont” (fiind lângă sediul revistei „Orizont” – revistă a Uniunii Scriitorilor din România).  

Noua „stagiune” debutează în forță, într-o întâlnire de calibru greu, aniversarea scriitorului Șerban Foarță. 

Fiind o aniversare cam atipică, in absentia sărbătoritului (din motive medicale), în deschiderea întâlnirii, după prezentarea făcută de Cornel Ungureanu, președintele Filialei Timișoara și coleg de generație, 60 de ani au fost împreună, scriitorul Eugen Dorcescu a citit mesajul transmis de Șerban Foarță întru întâmpinarea cu drag a prietenilor, o urare de „viață mai plină, mai deplină, întru scrierea unei literaturi adevărate”, la acest „ceas resurectional”, și, drept cadou, „o versiune plauzibilă a unei poezii ermetice”, superbe a lui Shakespeare, referitoare la „inverosimilul mariaj al păsării Phoenix cu Columba ori, dacă vreți, cu o amărâtă turturea”, anume „Phoenixul & Columba” „în interpretarea lui Șerban Foarță” (punctând astfel o distincție semantică specifică lui Șerban Foarță, între „interpretare” – inedită, personală, plină de rafinament intelectual, cu subiectivitatea adiacentă, și o simplă „traducere” – neutră, urmând servil originalul).

Eugen Dorcescu continuă apoi cu considerații omagiale despre personalitatea lui Șerban Foarță, pornind de la definiția proprie despre persoana umană (distinctă de individul uman): „Persoana umană este acel individ uman, purtător de excelență, care trăiește pentru un ideal, este animat nu doar de sentimentul, ci și de cultul valorilor și are necesități spirituale conștientizate”. relevând cum se pliază punct cu punct personalitatea celui sărbătorit pe această definiție esențială.

Al. Ruja, un critic de referință al literaturii bănățene, subliniază congruența domeniilor de manifestare a sensibilității artistice a scriitorului, dedicat complementar picturii și muzicii: „e un artist savant, care lucrează cu cuvântul precum mângâie clapele pianului”. Poetul e atașat de livresc, și mai ales de ludic – care -i este definitoriu, într-o rafinare a artei cuvântului parcă „până la pierderea materialității”, în eteric. Subliniază exploatarea măiestrită a eufoniei cuvântului, până la esență, la sonoritatea pură.

Preotul Ioan Petraș, deopotrivă poet, mărturisește că întâlnirea cu Șerban Foarță a fost pe aleea biblică a psalmilor, simțind că pentru el „limba română e un văzduh al fulgurațiilor astrale”.

I-a unit o „dragoste liturgică și umană”, învăluitoare și la întâlnirile de la Biserica din Piața Crucii, alături de familia Orăvițan (Silviu Orăvițan fiind un alt prieten comun,  pictorul hăruit de Dumnezeu al luminii crucii creștine), în smerenie unică, totală.

Eugen Bunaru a actualizat mărturisiri dintr-un interviu luat scritorului și publicat în revista „Orizont” din aprilie 1999, în care, întrebat dacă este credincios, Serban Foarță afirmase cu convingere că el crede în Dumnezeul orthodox și-n Sfânta Treime, nu în cel al filosofilor și al masonilor, și că Dumnezeu este singura ieșire din labirint. Eugen Bunaru evidenția deopotrivă omul Șerban Foarță, bun, colegial, care nu suporta conflictele și inamicițiile, revenind împăciuitor.

Ildikó Gábos-Foarţă, persoana care-i este alături sărbătoritului de 23 de ani, și ea traducătoare neobosită, a confirmat amintirile evocate cu Șerban Foarță. Legat de momentele sale de revoltă (unele rememorate și de Viorica Bălteanu), a amintit de o frază spusă de Pavel Șușară: „Nu ești om dacă nu ai fost mușcat de Ș. Foarță”. Așa era, spontan și frust, apoi însă revenea cu scuze, amical, pentru că,  declară Ildico Gabos, în esență, „e un suflet de copil, pur, naiv”.

Adrian Botnaru, care a editat numeroase cărți ale lui Șereban Foarță la Editura Brumar, (înainte de a-și lansa editura proprie „Diacritic”), se consideră și el, ca alți tineri admiratori, format la „Academia Foarță”.Loredana Târzioru, managerul actual al Editurii Brumar, a prezentat, la acest ceas aniversar, ca un nobil gest omagial, o nouă ediție a cărții de referință semnată Șerban Foarță, (apărută prima dată în 2011), „Hexachordos: Psalmii. Ecleziastul. Cântarea Cântărilor. Iov. Psalmii lui Solomon. Odele – pre stihuri retocmite de către Şerban Foarţă”.

Este o carte monumentală, care mai e numită și „Biblia” lui Foarță, prin prelucrarea în versuri a cărţilor veterotestamentare, pesemne cel mai ambiţios, mai rafinat proiect al său, care, se confesa poetul, l-a schimbat spiritual.

Titlul, ușor arhaizant (termenul definește, pe lângă o scară muzicală, și lira cu șase coarde de la vechii greci), a fost ales pentru că volumul cuprinde titlul a șase cărți din Vechiul Testament, și, după cum declara autorul într-un interviu recent la Radio România Cultural, era necesar ca o replică la acea „isterie actuală” contrară credinței ortodoxe, de o „ticăloșie lașă”. Deopotrivă marchează o atitudine contra războiului „fără niciun Dumnezeu” din Ucraina. Trimiterea la lira greacă (acea cântare ca o încântare) este și pentru că, mărturisea autorul în același interviu recent, pe lângă dimensiunea sacră, aceste Cărți înviersuite au pe cea estetică, poetică, ce întregește frumusețea spirituală. „Hexachordos” este o carte despre care nu prea s-a vorbit acum, din păcate, pe măsura evenimentului editorial de excepție reprezentat, dar care pesemne e preludiul la o altă întâlnire de excepție sub blazonul Șerban Foarță, așa cum a fost acum, după cum a conchis Ildoko Gabos- Foarță, „o întâlnire de suflet, cu oameni minunați”.