Ignea Loga: Catarge de uitare

Ignea Loga: Catarge de uitare

Ard dealurile toate,
În flori de liliac;
Şi se preling ca mierea
Silabele în veac!

Cântece mici –
Albe căuşe cu zmeură

Se pierde Dragostea, fugara,
Şi-n urna ei, dansează fluturi,
Dar mai rămâne într-un cântec,
Ca în cascada din săruturi…

Singurătăţi, în suflet
Ca-n arse
Catedrale…

Luna –
Frenetic pescar,
Înfăşoară-n drăgostiţii,
În năvoade de claştar…

Neliniştea sângelui meu
Ca laguna amurgului,
Vara,
Pe umerii munţilor

Bate primăvara cuie
În catargul veacului,
Fiindcă-i dragostea târzie
Precum setea macului

Cuvintele iubirii-ndepărtate:
Neaşteptate solii de ciocârlii

Urme albe pe cer,
Cineva duce o veste –,
C un pumn cu cireşe,
Pe Steaua Venerii

Demult nu m-au strigat cocorii
Peste pădurile cu ape,
Pe care tot visează norii
Cum mă îngroapă vara-n pleoape

Greierii narcotizaţi sfâşie
eşarfele prinţeselor de lună…

E-atât de simplu să rămâi frumoasă
Ca fenezia unei crizanteme,
Dincolo de genele ploii

Pe unde te-ai pierdut în gene,
Curg frăgezimi de sânziene…

Iubirile se sting pe rouă,
Ca iarba-n fulgere de coase,
Când golful sângelui miroase
A pepene tăiat, în două…

Vuia de verbe noi pământul.
Ci cum te sărutam pe frunte,
Mă tulburam, ca niciodată,
De jarul florilor de munte !

Cocorii – suliţi de sidef –
Pătrunde în lună şi o taie
Dat tu nu vii în nici un vers…
Şi sunt fiorduri în odaie

Bărbaţii tineri
Decojesc
Azurul dintre
Pietrele veacului.

De vremi n-am mai visat o floare
Cum mă îngroapă vara-n pleoape,
Când trec catarge de uitare,
Ca solzii stelelor pe ape.

Uite,
Vine o gheişă
Ca febra albă din cireşi,
Şi poposeşte cu linişte
Pavilionul surâsului.

Dragostea mea –
Potop de fluturi
Pe gura unei fântâni

Toate grânele mă cunosc
Şi-n rada verii mi se închină,
Ca unui corăbier stelar.

Cum mai foşneac zăpezile !
Parcă sunt pleoapele
Ursitoarelor,
În noaptea
Cu naşterea mea.

Se duc şi florile în rai,
Cum se duce inima mea.
După meridianele
Irizărilor tale…

Lostriţa lunii străfulgeră-n poeme.

Ehei, numai spicele sunt
Semnele paşilor mei…

Alunecă un dor, ca steaua mea,
pe munţi…

Pe colina cu pini,
O mireasă
Ăşi despleteşte părul,
Ca-n zodii lungi,
Calea Lactee

O pipă scorojită de cireş…
Lângă pipă un potir de argint
Şi lângă potirul de argint
Un mănunchi de tufănele
Ca în picturi iluminate

Frunză petrecută-n lună
Toamna asta nu-i a bună.
Ca un diamant scânteie
Printre struguri, o femeie