Reluându-se tradiția speoconcertelor din luna octombrie – luna gheișă a toamnei mierii – duminică 23 octombrie 2022, ora 13, după somnul letargic din Pădurea Pandemiei, Frumoasa Poveste din Peștera Românești a revenit, mai plină de prospețime, pe firmamentul gloriei, cu ediția a XXXVIII-a.

Primul Concert de la Românești a fost în 11 octombrie 1984, ora 10, ne reamintește un afiș devenit istoric, care fixa cu litere mari localizarea: „Tomești-Românești – Valea lui Liman – Munții Poiana Ruscă” – asemeni unui Triunghi de Aur. Era la a XII-a ediție a „Speosportului Republican”, organizat de Asociația Speologică Speotimiș, invitată fiind Filarmonica din Timișoara, dirijor Nicolae Tănăsescu și solistă îndrăgita Alexandra Guțu.

Inițiatorul acestui eveniment – devenit fenomen național, unic în Europa de Est – a fost medicul Constantin Lupu, fondatorul Asociației Speotimiș și recent înnobilat cu titlul de „Cetățean de Onoare” al Timișoarei. Născut în 1936, cu o activitate complexă, doctor în științe medicale, o personalitate în neuropsihiatria infantilă este deopotrivă pasionat de sport și speologie. Iubitor de natură și muzică, el a transformat una din cele peste 1000 de peșteri minunate din țară într-un loc de poveste.

Totul a pornit de la un vis, declară Constantin Lupu, când, în dilema ce să arate speologilor adunați la Tomești-Românești, a avut un vis în care răsuna o muzică deosebită, în aureola unor nori albaștri – acesta i-a fost ca un mesaj despre ce va trebui să se-ntâmple în peșteră: un concert care să dea o viață de vis acestui loc special.

Primii susținători au fost profesorii de muzică de la Liceul „Ion Vidu”. „Mai întâi am venit, de câteva ori, cu un radio portativ, să determinăm acustica peșterii, pentru că dacă avea ecou, pica entuziasmul ideii, declară soția care l-a însoțit continuu. Veneam de miercuri, joi, stăteam la «Cabana Petroliștilor», la Tomești, acolo sus la Valea lui Liman”. „A scris și-n ziarele de peste graniță, din Berlin, chiar într-un ziar din Elveția…Am fost în cam 25 de peșteri mari din Statele Unite, unde se țineau concerte simfonice, dar cu muzică înregistrată. «La voi vine orchestra?! Asta nu credem!»” continuă mărturisirea dr. Constantin Lupu, mândru de odrasla sa faimoasă. 

Descoperindu-se acustica specială a Peșterii, după cinci ediții consecutive, Concertul de la Românești s-a impus ca tradiție a unui fenomen inedit, unic, în cea mai renumită Sală naturală de Concerte din România, una „în aer liber”, la înălțime, în pridvorul cerului. O sală în care ai „senzația că te afli într-o catedrală”, spunea Cristian Rudic, locul de unde se înalță muzica sacră.

Peștera, pe un versant al văii Fărășești, mai la deal de satul Românești, veche de peste 100 de milioane de ani, acum prinde o viață de feerie.

Dintr-o sală mai din adâncul peșterii ne ascultă uimită și colonia specială de lilieci, locuitorii de drept ai acestei peșteri. Mai pe vremuri, sătenii cărau cu coșul pe spate din peșteră îngrășământ de lilieci, pe care primăvara îl împrăștiau prin grădini și pe țarine, „de aveu din asta mai multe bucate”.

Pe dealul cimitirului, tot din vechime, sătenii au adus de pe Valea Mureșului o bisericuță de lemn, unde, din clopotniță, răsună glasul clopotului, în pandant cu muzica de sub cupola Sălii de Concerte din Peșteră.

La evenimentul aniversar din 2014, la 30 de ani de viață muzicală, au fost două concerte, sub bagheta a patru dirijori, Peter Oschanitzky, Raymond Janssen, Radu Popa și Gheorghe Costin, cu lucrări din Mozart, Grieg, Șostakovici, Puccini, Mendelson Bartholdy. 

Din 1999, Fundația Academică Culturală Timișoara – F.A.C.T. (președinte Ioan Coriolan Gârboni, excelent manager) a preluat organizarea complexă (un fel de „haos controlat”, mărturisea I.C. Gârboni, mai ales când trebuie să ai în vedere și capriciile vremii), asigurând intrarea gratuită.

La organizare participă și Consiliul Judetean Timiș, Asociația Speotimiș cu zeci de volutari și bineînțeles Primăria Tomești.

Auditoriul este impresionant: când te uiți și nu vezi intrarea în peșteră înseamnă că sunt peste 3000 de spectatori. Unii echipați cu scaune pliante, alții așezați jos, sprijinind zidul peșterii… Uneori te mai picură de sus, din micile stalactite, câte un strop de apă, pic-pic, pe frunte, pe obraz, ca semn de participare vie a sufletului peșterii la bucuria ta.

Evenimentul atrage bani pentru turismul cultural și, în viitor, I.C. Gârboni preconizează un proiect de amplificare sonoră și în afară, pentru cei care nu mai au loc în peșteră.

Repertoriul ales de fiecare dată a fost gândit să fie foarte popular, să satisfacă așteptări diferite, de la profesioniști la amatori, lucrări potrivite și pentru peșteră, unde nu necesită orchestră mare. Este un repertoriu variat de-a lungul timpului, alături de nume grele, găsim de exemplu, lucrări de Ch. Chaplin ori Anthony Hopkins.

S-a interpretat Mozart la prima ediție, la dorința expresă a inițiatorului, și, de atunci, Mozart este în programul fiecărui spectacol.

Concertul din anul de grație 2022, având ca dirijor pe Ovidiu Rusu, a fost susținut de  ArtKammerorchester, cu participarea soliștilor Cristian Rudic, Lăcrămioara Cristescu, Cosmin Ifrim și Dan Patacă.

La deschidere, Ioan Coriolan Gârboni a exclamat încântat:.„Doamne, cât de mulți sunteți! E minunată reîntâlnirea după tăcerea din timpul pandemiei”!

Alături a fost continuu până la ultimul sunet și răsunet, primarul comunei Tomești, Costel Medelean, cu energie, responsabil în special cu elementul vital pentru accesul publicului, pietruirea anuală a drumului, în partea sa neasfaltată. Se ajunge tot mai ușor la Peșteră, pe un traseu marcat „Peștera Românești”, de la Poienița de unde nu mai pot urca mașinile, drumul fiind prea în pantă.

Pe lângă mașini, trec grupuri – grupuri de viitori spectatori, cu rucsacuri, cu bastoane ori bețe de alpinism, tineri ori vârstnici ținându-se de mână, familii cu copii de toate vârstele, unii în brațe, iar alții, la un moment dat, luați în cârcă, precum un rucsac ușor obosit. 

Programul concertului, în linii mari, a fost circumscris lumii muzicale a familiei Strauss – care a scos valsul și polka din sala de dans și le-au urcat pe scenele mari ale lumii. Cristian Rudic, cu știuta vervă și cunoscutul umor, prezenta fiecare piesă, în tandem cu Ioan Coriolan Gârboni, sufletul organizatoric al acestui eveniment – care vorbea cu siguranța autorității cucerite în timp și nonșalanța celui pentru care arta reprezintă viața sa. Johann Strauss junior, amintește I. Gârboni, a fost și-n Timișoara, la Fabrica de Bere, când a ajuns și la Arad, în primul lui turneu din afara Vienei.

Fiind primul an în care doctorul Constantin Lupu n-a putut coborî în peșteră, rămânând în așteptarea protagoniștilor în Poienița din vale, întregul auditoriu a strigat în cor „Salutul Lupilor” – un prelung „Auhuu!”, cu glasuri puternice de „lupi, tinere lupoaice și pui de lupi” – fiind prezenți la concert deopotrivă mulți copii.

Copiii, care au avut în ziua precedentă, sâmbătă 21 octombrie , o zi doar a lor, cu ateliere și tiroliană, „nu se foiau în banca lor”, ascultau cuminți ori aplaudau, se legănau și dansau pe muzică, spontan, fără regim dirijoral.

Programul a cuprins și arii de mare popularitate din operete, din „Contesa Maritza” de Emmerich Kálmán, ori din opereta „Voievodul Țiganilor” de Johann Strauss – fiul, singura lucrare în care apare în scenariu și Timișoara, în actele I și II, vizând un timp după Bătălia de la Mohács.

Fiind un „concert tradițional”, spectacolul, care a ținut o oră, respectându-se cu punctualitate programul, s-a încheiat cu „Marșul lui Radetzky” de Johann Strauss, bisat cu entuziasm. 

Dacă la Concertul tradițional de Anul Nou de la Viena, urmărit la televizor, aplaudam la Marș din fotoliu, în surdină, solitari, neauziți de spectatorii din Sala de Aur de la Musikverein, acum, prima dată am aplaudat Marșul live, cu adevărat alături de Orchestră, parcă într-o altă sală de Operă a Vienei, mai luminoasă însă și mai caldă, mai plină de solidaritate umană sub semnul artei.

La final, I. C. Gârboni, în bilanțul manifestării, pe lângă reușite, autoperfecționist, avea să mai găsească elemente de remediat pentru ediția următoare, punctându-le în rotocolul fumului de la trabucul său distinct în peisaj.

Între timp, în Poieniță, până la terminarea concertului, pe laterale, s-au pregătit comercianții cu tarabe ispititoare, să te-ntâmpine la coborâre cu mici, bere sucuri, prăjituri de casă, castane coapte și porumb copt sau fiert, mere și dovleac, fiind prezente și măicuțe cu produse de la mănăstire. După încheierea Concertului, o parte dintre spectatori au rămas pentru vizitarea Peșterii, ca o încununare a bucuriei zilei, alții au campat prin poieni, într-un picnic ad-hoc, ori au pornit în drumeții pe cărările pădurii ce-nvăluia locul cu corole de frunze în pasteluri atât de artistice, de parcă ar fi fost ireale tablouri de pictori impresioniști în tabără de pictură la Românești.