Până mai înainte de carantina pandemică, Octavian Doclin, părintele en tittre al revistei „Reflex” – fanion al Reșiței culturale (secondat de scriitoarea Ada Cruceanu – pilon al activităților culturale din Caraș-Severin), organiza anual „Zilele Revistei „Reflex”, sub forma unor Colocvii de anvergură,
Ada Cruceanu (critic literar și traducător), soția fidelă, deopotrivă „doamna culturii cărășene”), continuându-i proiectul, după ediții restrânse „de apartament”, a reluat tradiția cu invitați – prieteni și din alte părți ale țării.
Deschiderea Colocviilor Naționale Reflex – artă, cultură, civilizație , ed. a XXI- a, a fost în 17 noiembrie 2022, în Sala de ședințe a Primăriei Municipiului Reșița.
Ca și numerele revistei „Reflex„ din 2022, Colocviile (precum și numerele tematice ale revistei „Reflex” din 2022), sunt închinate Reșitei siderurgice, la aniversările istorice, 250 de ani de foc continuu și 150 de ani de la prima locomotivă – „vinovata” principală a transportului feroviar,a împlinirii unor vise de om călător. Homo viator.
Pe afișul Colocviilor, sugestiv – o locomotivă contopită cu natura – parcă în feeria de pe linia ferată Oravița – Anina, într- un fum de vis colorat, cu versuri de Dan Doman – cunoscut autor de haiku, în memoriam Reșița de foc, un fotokaiku sub semnul trecerii impacabile a timpului: „ miros uitat – lin se așează funinginea pe șine”.
Autorul (numele real Pomarjanschi), născut în Reșița, devenit speolog, îmbină artistic de ani buni, fotografia naturii cu poezia esențializată.
Undeva lângă Reșița, la Anina, în peisajul știut mirific al munților și al pădurilor Aninei, ca un pasionat montagnard, locuiește Ion Reșinaru (prezent și el la Reșita în cadrul recitalului poetic), care, de asemenea, de vreme mai îndelungată, publică acest gen de „fotohaiku, ca o ilustrare firească a străfulgerării poetice, imagine/ vers într-o comuniue deplină..
Un susținător de bază al Colocviilor a fost Dan Mirea, directorul Centrului Județean Caraș- Severin pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale, un om de cultură, cu vechi ștate în mediul artistic, ca actor la Teatrul de Vest din Reșița (teatru ce inițial a fost numit inspirat „G.A. Petculescu”- prețuire pentru primul director de teatru ambulant în Transilvania şi Ungaria, care prin 1883 făcea turnee cu piese în limba neoaș românească). Într-un tandem de forță, Dan Mirea a fost alături de Ada Cruceanu continuu, nu doar la deschiderea protocolară, ci până la sfârșitul întâlnirilor.
Chiar după generic, Colocviile sunt un act cultural integrator, ca un amfiteatru al artelor, poezie, pictură, fotografie, muzică, sculptură pe fundalul unei sărbători a cărții, prin cultura editorială.
Sala Primăriei nu era rece, aseptică artistic, ci cu un decor accentuat cultural: în parte, ca o sală de expoziție de artă: pe laterale, tablouri de Nicolae Comănescu, pictorul care recent a prezentat și la Timișoara, expoziția „Scrap Metal Kaboom Orchestra”, la Casa Artelor din Timișoara, după un proiect artistic de orchestrație în pictură a deșeurilor din fier vechi.
Tematica tablourilor era Reșița postindustrială, cu obiective și obiecte din metal năpădite de verdele ierbii și roșul (într- o „ memorie a focului” de altădată) de azi al ruginii, ambele semne ale părăsirii, ieșirii din uz, așadar ale morții.
Autorul (cunoscut de la controversatul proiect din vară, cu sacii albi umpluți cu nisip, care au „îmbrăcat” Monumentul Eroilor din Parcul Tricolorul din cartierul Govândari, o „instalație”, un gen de artă temporară, numită „Mai rău ca moartea”, ca o „masaba” egipteană, de ocrotire a unui monumet funerar), acum la fel se bazează pe folosirea în realizarea tablourilor a unor materiale reciclate, adecvate ideii, chirpici din pereți de case, zgură, cărbune, argilă din cărămizi nearse, sugestie a ceea ce a rămas din „Cetatea Focului” de altădată, o cetate arsă în propriul foc, care acum renaște prin artă, pasăre Phoenix din acea cenușă.
Tot în mesajul aceleeași idei, că orice ruină poate fi reciclată, reintegrată în ciclul vieții, chiar al sensului artistic, revitalizară în alt joc de forme și rost utilitar (idee îmbrățișată cu succes de varii Asociații de cultură, în căutare de „spații neconvenționale” pentru exprimarea artistică), am descins in locația unei hale dezafectate, Hala Minda ( care pe lângă centru de arte vizuale ar putea fi și o excelentă sală de concerte, cu o acustică specială, ne-a informat ghida profesionistă, Ada Cruceanu).
Aici este Galeria de artă cu sculptură în metal, 2021, proiect al Primăriei, în parteneriat cu Fundația „Interact Triade”, cu sculpturi de proporții, parcă în concurență cu arabescurile vechilor instalații ale Combinatului siderurgic Reșița: ne întâlnim cu lucrarea premiată „David și Goliath” de Aurel Vlad, „Împlinire” de Peter Jecza, Roman Cotoșman cu „Brâuri”, Constantin Flondor „Trigona”, Ingo Glass- „Răsăritul soarelui” și Doru Covrg cu lucrarea „Mâini”.
Impendimente birocratice au întârziat însă evenimentul, până acum, după moartea sa, astfel că și bucuria sa întru împlinirea gândului este undeva în alte spații astrale.
Manolita Dragomir-Filimonescu a evidențiat colaborarea mai veche cu Societatea Poeților Francezi, reprezentată prin vicepreședintele ei, Michel Bénard, laureat pentru poezie al Academiei Franceze, care la ediția colcviilor Reflex din 2018, a acordat premii speciale lui Silviu Orăvitzan și Toma George Maiorescu, iar acum, în semn de prețuire și solidaritate literară, a instituit două premii literare cu nume de prieteni dragi: premiul „Toma George Maiorescu” și premiul „Octavian Doclin”.
Au fost două zile de maraton dens, cât 25 de ore pe zi, edituri, reviste, scriitori…
Dana Pocea a prezentat editura „Palimpsest”, din București, unde sunt publicați în număr mare și autori din Reșița și din întreg Banatul: pe lângă bineînțeles, Toma George Maiorescu ( cu un titlul foarte plasticizant:„ Sinucigaș plonjez într-un real imposibil”), Sabin Păutza – o altă personalitate internațională, muzicală de astă dată, revenită la matca natală a Reșiței , Bata Marianov, Dorina Zgaverdia, Iacob Roman etc. Prezentarea a fost in absentia directorului en tittre, Ion Cocora (care era la București, pentru primirea Premiului „Opera Omnia”, 2021, acordat de Uniunii Scriitorilor).
Au fost edituri și reviste din Deva (Marian Pândaru și Paulina Popa), din Timișoara (Lucian Alexiu, Nina Ceranu, Daniel Luca), Andy Barcan de la editura Hoffman din Caracal – cu care colaborează mulți autori ai zonei, din Valea Almăjului Iosif Băcilă și Florina Băcilă, din Reșița Erwin Țigla, Radu Cernătescu (alias și Constantin Rupa), și Gh. Jurma – care a prezentat de la editura „Tim” în principal cărțile lui Vasile Bogdan, cel mai prolific scriitor al momentului, și în special romanul „Cumpna” o scriere autobiografică și mai de tinerețe, o frescă a vieții de jurnalist în Reșița siderurgică de altădată. care avea să primească Premiul Special la Juriului pentru Roman, acordat de Uniunea Scriitorilor, Filiala Timișoara, pentru anul 2021.
O activitate intensă au mai prezentat Gabriela Serban din Bocșa, Mihai Chiper din Anina, Ionel Bota din Oravița etc.
Lansările de carte au fost într-o formulă mai puțin practicată, fiecare autor să-și prezinte cartea, cum a conceput-o și cum o simte, singurul în măsură deplină să prezinte din interior pulsul lucrării. Apoi , pentru a fi convingător, a ales două – trei poezii întru recitare, fiecare autor reprezentând o piesă de puzzle în amplul recital poetic: pe lângă desantul puternic din Reșița – cu Liubița Raichici, Costel Stancu, Nicolae Sârbu, Cristian Bistriceanu au recitat din Sibiu – Dumitru Cristănuș și Lorincz Francisc-Mihai, din Lugoj – Adriana Weimer și Laurian Lodoabă, Elena Petruț din Deva, din Timișoara – Maria Nițu, Constantin Mărăscu – cu poezie dar și cu un volum din seria „Sfinți fără aureolă”, ce avea să primească, peste o săpătămână, Premiul Secial al Juriului pentru proiect jurnalistic, al Uniunii Scriitorilor Filiala Timișoara pe anul 2021, de asemenea și Gogu Lână – un cunoscut al Reșiței.
Din Reșița și împrejurimi au mai fost Nicolae Preda, Ana Kremm, Costel Simedrea, Iulian Barbu și ca intermezzo, muzică folk cu Costel Popa.
Programul a fost amplu, cu o consistență maximă pe metru pătrat, cu recitaluri poetice și discuții ad-hoc pe tema prizei autorilor la publicul-lector – se citește puțină poezie, deși se scrie poezie pe bandă rulantă, pe tema soartei revistelor literare tipărite și chiar a cărților de autor tipărite, în contextul invaziei mediului online… Quo vadis, Cultura?!
Cum fiecare manifestare de calibru are un moment „finis coronat opus”, ca pentru un regal de colocviu al artelor, pentru că poezia la început se acompania la liră (de aceea e denumită genul liric), a urmat un recital de lieduri la harpă (instrument asemănător lirei), unele compuse chiar de reșițeanul de recunoaștere mondială, Sabin Păutza, interpretate de Rozalia Pataki – o tânără instrumentistă, pasionată de harpă de la zece ani, acum la Filarmonica Oltenia din Craiova, dar născută la Bocșa, lângă Reșița, absolventă Liceului de muzică Ion Vidu din Timișoara. Dovadă că Reșița e plină de valori care s-au împrăștiat multe în lume, ca puful de păpădie, dar revin statornic sub semnul unor întâlniri dragi, colocviale.