Introducere la o istorie culturală a Banatului (1)

Introducere la o istorie culturală a Banatului (1)

Banatul este o regiune geografică şi istorică delimitată de alte regiuni prin trei râuri şi un lanţ muntos. La nord este râul Mureş, la vest  râul Tisa, la sud fluviul Dunărea iar la est Munţii Carpaţi. Regiunea are o repartiţie uniformă a reliefului – câte o treime câmpii, dealuri şi munţi. Clima temperat continentală cu influenţe submediteraneene, subsolul bogat in zăcăminte, solul extrem de bogat, iată coordonate geografice extrem de favorabile locuirii umane.

Locuirea umană este atestată arheologic incă din paleolitic şi inseamnă o locuire  umană neintreruptă până astăzi. Istoria oamenilor ce au locuit aici este extrem de diversă şi bogată. Importanţa strategică excepţională a acestei regiuni  ca şi bogăţiile naturale au făcut din ea una dintre cele mai râvnite şi dorite din arealul danubian. Ca atare, istoria a fost un lung şir de conflicte intre locuitori şi forţele militare şi politice din jur, dar şi intre aceste forţe pentru stăpânirea Banatului.

Această istorie zbuciumată şi-a pus amprenta asupra vieţii umane. După perioade de conflicte au urmat ani şi decenii de linişte şi pace, când societatea umană de aici s-a putut reface, a putut prospera.

Istoria culturală a Banatului a fost şi ea subsumată  evoluţiei raporturilor politice şi militare danubiene. Cercetările arheologice din ultimul veac au reuşit să aducă la lumină dovezi privind dezvoltarea economică, socială şi culturală a celor ce au locuit aici din antichitate şi până in zorii evului mediu. Am reuşit astfel să cunoaştem, in mare, nivelul civilizaţiei umane din zonă.

Exemplele sunt numeroase şi cunoscute. Am aminti doar  frumoasa  statuetă neolitică Venus de la Sânpetru German, complexul religios  neolitic de la Parţa – o raritate europeană prin amploare şi rit- leontocefalul de la Ronaţ, càmpurile hallstttiene de urne funerare, depozitele de obiecte şi podoabe de bronz, fier, argint şi aur, din epocile bronzului şi fierului, atelierul de mărgele de la Tibisacum-Caransebeş – primul cercetat arheologic din lumea romană, obiecte de orfevrărie apaţinând migratorilor şi autohtonilor din epoca migraţiilor. Cel mai cunoscut dintre acestea este tezaurul de obiecte din aur descoperit în anul la Sânnicolau Mare. Cele 26 vase, potire, căni, etc. au o provenienţă diversă, dar au legătură cu creştinismul, servind probabil la oficierea ritualului la Cenad sau in zona sa limitrofă.

Am dori insă să aruncăm o scurtă privire asupra istoriei culturale a Banatului in ultimul mileniu, intrucât valorile culturale au fost create de popoarele şi elementele etnice ce aparţin unor popoare şi naţiuni actuale, majoritatea lor creştine ca şi cultura pe care o creau; excepţie fac musulmanii cu o prezenţă culturală care nu a durat şi evreii care au jucat un rol deosebit de important in intreaga viaţă socială, inclusiv in cea culturală de inspiraţie creştină.

In secolele X şi XI pe teritoriul Banatului este atestată existenţa unei “ţări”  ( ducat sau voievodat ) aflate sub conducerea unei familii dinastice. Este un exemplu singular  in istoria romànească. Ducele Glad este atestat  spre mijlocul veacului al X-lea, apoi unul dintre urmaşii săi, Ahtum, domneşte aici  peste trei sferturi de secol. Această continuitate dinastică inseamnă o perioadă relativ liniştită in planul dezvoltării relaţiilor econmice şi sociale din zonă. Cultura se dezvoltă pe baza creştinismului de rit “grecesc” ( viitoarea credinţă ortodoxă ). Existenţa unor centre de tip urban sau semiurban, a unor locuri de rugăciune ( biserici, mănăstiri, etc. ), probată de cercetările arheologice şi de izvoare narative, confirmă acest lucru.

Demn de semnalat este existenţa mănăstirii de rit grecesc de la Cenad, inchinată Sfântului Ioan Botezătorul din primele decenii ale veacului al XI-lea. După câteva decenii, călugării sunt mutaţi la Maidan intr-o altă mănăstire, ridicată acolo. In locul lor la Cenad vin călugări “latini” care aduc cu ei credinţa catolică.

Un fapt cu adânci repercursiuni il reprezintă venirea la  Cenad a călugărului Gerardo ( Gerhard, Gellert ) şi a tovarăşilor săi care intemeiază prima episcopie de rit catolic din zonă ( circa 1030-1038 ). Episcopia a jucat un rol deosebit de important atât in propagarea credinţei  ( latine’ ( viitorul rit romano-catolic ), cât şi in stabilirea legăturilor culturale cu valorile Europei Centrale şi Occidentale. De acum inainte circulaţia valorilor culturale este un fapt curent. Se ridică biserici, mănăstiri, diverse locaşe de cult, in multe localităţi, iar numărul credincioşilor sporeşte. Sosesc în Banat călugări, meseriaşi, negustori din centrul şi apusul Europei ( Germania, Italia, Franţa, etc.) care propagă şi ei – direct sau mediat – valorile culturale europene.

Prima şcoală de pe teritoriul Romăniei  s-a întemeiat şi a funcţionat la Cenad încă din prima jumătate a secolului al XI-lea. Infiinţată de către episcopul Gerardo, ca şcoală cu limba de predare latină, şcoala de la Cenad  a avut un rol determinant in răspândirea ştiinţei de carte şi valorilor creştine de rit apusean în întreaga zonă şi nu numai. Absolvenţii şcolii au imbrăţişat cariere ecclesiastice, unii au urmat cursuri ale altor şcoli şi universităţi, devenind personaje importante in ierarhia catolică sau in administraţia regală şi regională.

Ridicarea unui mare număr de mănăstiri, in special pe valea Mureşului dar şi in alte zone ale Banatului, a insemnat răspândirea constantă a culturii. Să nu uităm faptul că la Igriş, in cadrul primei mănăstiri cisterciene din România, a fost atestată – in perioda nilor 1177 – 1200 – prima bibliotecă, cu opere ale antichităţii dar şi ale părinţilor creştinismului. Acestea au fost aduse din mănăstirile cisterciene franceze. In plus mănăstirile bănăţene au fost locurile unde se copiau manuscrise de cult, dar şi opere ale antichtăţii greco-romane, răspândite in timp pe arii mai largi.

In acelaşi timp trebuie menţionată persistenţa culturii de sorginte ortodoxă, imbrăţişată de populaţia românească şi – mai târziu – şi de cea sârbească. Existenţa ortodoxismului popular, răspândit pe intreg teritoriul Banatului, probat arheologic şi istoric, a insemnat păstrarea  legăturilor cu Bizanţul. Bisericile şi mănăstirile ortodoxe au continuat să existe  şi să deservească credincioşii in tot cursul evului mediu. Legăturile lor cu ortodoxia din celelalte ţări româneşti, dar şi cu sudul Dunării, au fost probate şi documentar. Codicele de la Bulci sau Psaltirea de la Mehadia ambele scrise în Banat după modele mai vechi, circulaţia manuscriselor de rit ortodox în comunităţile ortodoxe bănăţene( din sec. XIII pànă în sec. XVIII), apoi a cărţilor religioase ortodoxe tipărite in Muntenia şi Moldova în secolele XVII – XIX ), sunt tot atâtea dovezi ale acestei realităţi. Existenţa unor episcopi ortodocşi, deci a unei ierarhii şi a unei organizări  bisericeşti, este confirmată de diverse izvoare interne şi externe.

Bisericile şi mănăstirile, ortodoxe şi catolice, şcolile şi bibliotecile, numeroase şi cu o existenţă multiseculară, denotă existenţa unei stări culturale reale şi diversificată in spaţiu şi timp.

Un element definitoriu al culturii religioase medievale îl reprezintă stilul arhitectonic al lăcaşelor de cult. Bisericile şi mănăstirile catolice, ridicate in Banatul primelor secole ale celui de-al doilea mileniu, au fost construite in stilul romanic, caracteristic Europei occidentale. Dintre ele s-a păstrat până astăzi doar rotonda de la Kis Zombor, dar arheologii au adus şi alte probe ale ariei largi de răspândire a acestui stil pe tot teritoriul Banatului (Cenad, Frumuşeni, Ilidia,etc.). Stilul arhitecturii gotice s-a impus din secolul al XIV-lea şi urme ale acestuia au fost identificate, descoperite şi publicate. Cea mai complexă expoziţie zonală care cuprinde fragemnte arhitectonice ale bisericilor gotice se aflá în incinta muzeului din Cenad. Pictura religioasă a urmat strict canoanele catolice şi ortodoxe, la fel şi sculptura. Fragmente ale unor coloane, capiteluri sau figuri diverse, păstrate până azi, confirmă ralierea  artei  locale la curentele europene. Manuscrisele de epocă cu numeroase miniaturi cu chenare şi iniţiale aurite, păstrate în biblioteci şi arhive din Romània, Ungartia, etc., reprezintă o altă componentă artistică de ţinută.

Un alt element care vorbeşte despre nivelul cultural existent in Banatul evului mediu este numărul studenţilor originari de aici care au studiat la diverse universităţi europene. O listă a acestora, pe un interval de circa două sute de ani, consemnează sute de tineri, absolvenţi ai şcolilor locale, care işi  desăvârşesc studiile la Viena, Bologna, Cracovia sau la multe universităţi germane. Majoritatea lor au devenit personaje importante atât in ierarhia ecclesiatică romano-catolică ajungând episcopi, arhiepiscopi, sau abaţi, conducători ai unor capitluri mănăstireşti sau chiar ai cancelariei regale. Alţii au ocupat diverse funcţii importante la curtea regală, sau a diverşilor mari dregători laici şi ecclesiastici.