Pierdut în hieroglife

Pierdut în hieroglife

PARTEA NEVĂZUTĂ

Pe dunga zilei noaptea stă turbată

să adune liniștea în ochii bufnițelor

plecate în blestemul delirant

al facerii răstignit în decretul

publicat pe prima pagină

a infinitului dintre putere și ură

când partea nevăzută arde

în întrebările viețuitoarelor

unde omul s-a încoronat

cu un clopot de cristal

lumina lui plânge în culori

pentru a trezi sângele omului

să dea semnalul împărăției

începute în forma lutului

la prima uimire desenată cu inima

COLBUL TIMPULUI

Era o vreme când pași-mi aveau aripi

și urmele rămâneau în stele

pe colbul timpului răvășit de zbor

nu știam unde sunt ochii zilelor

nici brațele nopților

și mă înveseleam cu îngerii

pe sub pomii Edenului

venit în recunoașterea începutului

să îi scriu istoria

pierdută în hieroglife ciudate

puse în cumpăna vocalelor

burdușite de civilizația lui Gutenberg

și de ifosele computerelor

ironizându-l pe Moise

că a sculptat poruncile în piatră

ALUZIE

Mi-am găsit începutul în cerc

despre care se zice că-i zero

adunat în jurul punctului

unde plâng razele

frânte în drumuri

ÎNDEMN

Pentru libertatea gândurilor

să adunăm iubirea din izvoare

în bucuria lacrimilor

curse la fereastra cerului

AURA BINELUI

În noaptea aceea s-a petrecut o minune

îmi încremenise trupul în vise

era ca o stană de piatră

cioplită de zei necunoscuți

încercam să-mi adun vorbele

în strigăt de teamă

și simțeam un sfârșit pe limbă

doar în zgomot de animal

îmi adunam puterile agitate

să înlătur lestul din mine

vedeam cum viața curge

călare pe aburi înaripați

în cutia destinului

încercam să îl frâng în cruce

era greu să-mi ridic  mâna

din miracolul disperării

dar mi-am adus aminte că omul

este chipul lui Dumnezeu

și am țintit întunericul

prin triunghiul privirii

înălțându-mă peste teamă

cu aura binelui

SEMNE DE ARIPI

Simt drumurile vieții

oprite la intersecția cuvintelor

auzite la marginea gândului

și cad în zboruri noaptea

când visele curg în amintiri

adunând mândria păsărilor

din ochii depărtărilor

peste mâinile mele

cu semne de aripi