Un loc aparte  in procesul de modernizare a mentalului colectiv bănăţean l-a jucat cultura scrisă, in special cartea. Secolul luminilor a promovat editarea şi difuzarea cărţii in cele mai diverse medii. Autoritatea imperială a interzis deschi-derea de tipografii in Banat până in anii ’70, preferând să permită importul de carte germană în special, dar şi occidentală. Cu toată grija autorităţilor, cartea a vehiculat şi in Banat ideile iluminismului dar şi pe cele noi, ale revoluţiei fran-ceze. Lectura in biblioteci confesionale, monastice, dar şi in cele particulare, laice, a cunoscut un avânt neaşteptat. Deschiderea – in premieră in imperiul habsburgic -a primei biblioteci publice de imprumut, la Timişoara in anul 1815 a tipografului primar orăşenesc Josef Klapka, a insemnat desprinderea de spiritul ingust şi trecerea spre spiritul nou al veacului al XIX-lea.

Publicaţiile periodice au jucat un rol la fel de important, dacă nu cumva mai mult, ca şi cartea. Editate in diverse ţări occidentale, ajunse aici cu căruţa poştei, ziarele şi revistele, alamanhurile, etc. au fost citite cu nesaţ. Fiecare ospătărie, restaurant, cafenea, avea asemenea publicaţii şi obiceiul cititului acestora a devenit un fapt cotidian. La Timişoara a apărut, in aprilie 1771, primul periodic de pe teritoriul României, Temeswarer Nachrichten, in limba germană. In răstimpul ultimelor două veacuri in Banat au apărut mii de titluri, difuzate in milioane de exemplare, editate in limbile germană, romănă, maghiară, sârbă, bulgară, idiş, latină, roma, esperanto, etc. De facturi deosebite

( cotidiene, bi şi tri săptămânale, săptămânale, hebdomadare, trimestriale, ocazionale ) cu profile deosebite ( oficiale, oficioase, administrative, politice, sociale, culturale, umoristice, etc.), editate in una, două sau chiar trei limbi deodată, periodicele bănăţene şi cele venite din spaţiile inconjurătoare, au fost elementele care au condus la informare şi culturalizare, la trezierea conştiinţei naţionale a popoarelor şi grupurilor  etnice aflate in Banat.

Teatrul a jucat un rol important. La inceput au fost turnee ale unor trupe austriece şi germane, apoi au urmat cele ale unor trupe maghiare, române şi sârbe. La Timişoara stagiunea teatrală permanentă este atestată din anul 1753. Au urmat alte şi alte locuri cu stagiuni temporare. Un fapt extrem de interesant; spre mijlocul veacului al XIX-lea la curtea conţilor Nacu din Comloşu Mare s-a deschis primul teatru de curte rurală din sud-estul continentului. Şi exemplele ar putea continua, obosind doar prin simpla enumerare a faţetelor fenomenului teatral şi al muzicii de operă şi operetă. Multe piese de teatru, operetă şi operă şi-au avut premiera românească in spaţiul bănăţean.

Religia a avut un rol precumpănitor in mentalul bănăţean al acestor secole. Dualitatea catolicism – ortodoxism a fost o realitate care s-a mulat – după un prim moment de derută – pe realităţi. Dorinţa de inoire a dogmei, de adaptare a ei la realitate, dorinţa de a ţine pas cu cerinţele credincioşilor, a indrumat ierarhiile ecclesiastice spre paşii necesari apropierii şi coexistenţei.

Progresele economice remarcabile, capacitatea comercială  ce a dus produsele locale pe toate pieţele europene, şi nu numai, restructurarea  şi stratificarea socială bazată pe aceste realităti, indepărtarea primejdiei războaielor pe acest teritoriu, destrămarea relaţiilor feudale şi aparţia producţiei de piaţă, prin agricultura intensivă sprijinită pe producţia internă industrială diversificată, sunt realităţile zonei in veacul al XIX-lea.

Personalităţi culturale se nasc şi activează deplin in spaţiul bănăţean.

Toate etniile au oferit personalităţi in varii domenii. Unele au acţionat doar in plan local şi regional. Altele au depăşit acest cadru, fiind personalităţi ale lumii europene. Au fost bănăţeni intemeietori de  domenii culturale, ştiinţifice şi tehnice in România, Ungaria, Serbia sau teritoriile germane. Au fost creatori de şcoală, de instituţii, de curente culturale, ingineri şi tehnicieni străluciţi, călători prin cele mai diverse colţuri ale acestei lumii, cu relatări ale călătoriilor lor. Numărul este extrem de mare, dar activitatea şi opera lor sunt doar parţial cunoscute publicului. Ar merita o atenţie concentrată din partea urmaşilor pentru că fac, cu toţii, cinste acestui ţinut. Ei au fost romăni, germani, maghiari, sârbi, croaţi, bulgari, evrei, cehi, slovaci, francezi, italieni, etc. Au activat in medii naţionale, econmice, sociale şi culturale extrem de diferite, pe patru continente, in aproape toate mediile sociale cunoscute. Un dicţionar al acestor personalităţi născute, crescute, instruite in Banat ar cuprinde câteva mii de pagini. Acest dicţionar ar trebui pregătit. Există dicţionare de personalităţi din ţări diferite care-i cuprind pe aceşti bănăţeni, dar nu există unul al personali-tăţilor bănăţene.

Revoluţia burgheză a anilor 1848 – 1849 a descătuşat energiile creatoare ale Banatului. Evoluţia economică s-a transformat in revoluţie economică, cea socială a atins deja grade inalte de integrare, cea naţională – trezită la starea de sine – a marcat decisiv istoria ultimei jumătăţi de veac XIX. Evoluţia culturală a succedat acestor realităţi şi, uneori, le-a precedat şi provocat.

In acest context efervescent din punct de vedere economic şi social, faptele culturale sunt şi ele de excepţie. Nici nu ştii despre care să vorbeşti mai intâi, căreia să-i acorzi un spaţiu mai amplu, pe care să o raportezi unui anumit curent sau idei culturale naţionale, europene sau mondiale.

Un fenomen cu o excepţională amplitudine şi intindere in timp a fost cel coral. Izvorât din două curente; cel religios ( ortodox şi catolic ) şi cel popular ( al fiecărei etnii locuitoare ) cântul coral a cunoscut in secolele XIX şi XX o adevărată explozie. Existenţa mai multor coruri bisericeşti confesionale in acelaşi sat, apoi existenţa corurilor mixte ( religioase şi laice, bărbăteşti şi femeieşti ) a condus la o efervescenţă corală nemaintilnită in alte părţi. Concursurile corale s-au desfăşurat atât la evenimentele festive ale comunităţilor bănăţene cât şi cu prilejul unor concursuri specifice. Un alt fenomen este implicarea in cadrul unui cor ( societăţi corale sau reuniune de cântări şi muzică ) a unor oameni aparţinând altor etnii decât cea iniţială a corului; astfel au apărut ansambluri corale redutabile ce grupau cele mai bune voci ale comunităţii locale şi care au obţinut cel mai mari scucese internaţionale.

O altă componentă a spiritualităţii bănăţene a fost fanfara. Rezultantă a muzicii militare şi a celei a coloniştilor, fanfara bănăţeană – iniţial pe criterii etnice şi religioase – a surclasat această ipostază şi a devenit o componentă a folclorului etniilor bănăţene. Compozitori şi autodidacţi au compus pentru aceste formaţii piese de rezistenţă iar concursrile de fanfare sunt şi azi o permanenţă bănăţeană.

Fenomen cu totul singular pe plan mondial şi european este cel reprezentat de ţăranii condeieri, tăranii poeţi, ţăranii scriitori, ţăranii publicişti. Dezvoltată in rândul ţărănimii bănăţene cunoscătoare de carte, acţiunea a fost aureolată de prestaţia ţăranilor români bănăţeni. Fenomenul a continuat până spre sfărşitul veacului al XX-lea. Au apărut iniţial producţii literare ale acestora, apoi publicaţii ţărăneşti, dar şi volume de versuri, proză, chiar teatru, a productivilor şi inventivilor ţărani.

Secolul XX inseamnă profesionalizarea culturală a ţinutului bănăţean. De la statutul de provincie culturală Banatul a trecut la cel de centru cultural, cu varianta de creator şi exportator de talente. Să explicităm pe domenii, intucât numele sunt atât de numeroase incât nu pot fi cuprinse in aceste pagini.

In domeniul artelor plastice Banatul a oferit României, Ungariei, Jugoslaviei, Austriei, Germaniei, dar şi altor state de pe alte continente artişti extrem de valoroşi şi bine cotaţi. In planul teatrului, muzicii simfonice şi de operă, aceleaşi  ţări au beneficiat de actori , interpreţi şi solişti de talie europeană şi mondială. Cinematografia europeană şi chiar mondială ( vezi Hoolywood – Johnny Weismüller, Bèla Lugasi,etc. ) au avut actori provenind  din Banat, drept capete de afiş in producţii şi superproducţii memorabile. Poeţi şi scriitori, dramaturgi, eseişti şi critici literari, teatrali şi cinematografici, au scris şi publicate sute de volume de certă valoare; scrise in diverse limbi, scrise prin prisma unui curent artistic sau a altuia, operele lor rămân ca valoare a patrimoniului cultural european. In domeniul ştiinţelor militare, a strategiei şi tacticii, Banatul a oferit o serie de mareşali şi generali, ingineri militari de valoare europeană. In planul arhitecturii bănăţenii s-au impus in mai multe capitale şi ţări europeme. In domeniul ştiinţei şi tehnicii realizările oamenilor din Banat au fost de absolută excepţie, pornind de la  prima geometrie noneuclidiană a lumii ( Bolyai Janos,Timişoara, 1823), primul avion cu motor din lume ( Traian Vuia, Paris, 1906 ) până la mii şi mii de invenţii patentate peste tot in lume.

Iată aşadar, o posibilă introducere la un fenomen extrem de vast, de interesant, dar complex şi parţial necunoscut: istoria culturală a Banatului. Intenţia a fost doar de a semnala câteva dintre coordonatele istorice, in dorinţa studiului interdisciplinar obligatoriu pentru această generaţie matură cultural dar şi pentru cele viitoare.