Mă bucură reîntâlnirea noastră la Casa Bredicenilor din Lugoj, la cea de-a doua expoziție de pictură a Laurei Bugariu organizată în acest spațiu, care oferă deopotrivă intimitate și vizibilitate. Spun vizibilitate, pentru că sunt ani buni de când simplul fapt că expui la Casa Bredicenilor înseamnă un etalon pentru artiștii lugojeni, un filtru valoric, indiferent de etapa creației în care se află.

Dacă prima expoziție a Laurei Bugariu, organizată în urmă cu exact un an, în tandem cu fiica sa Teodora, s-a desfășurat sub semnul entuziasmului descoperirii și al promisiunii, cea de față se află deja în zodia certitudinii.

Ceea ce am întrezărit la prima expoziție, s-a materializat în mod spectaculos în cea de față.

Dincolo de energia pozitivă transmisă privitorilor, aceste lucrări ne arată o Laura Bugariu stăpână pe mijloacele sale artistice, o pictoriță care, înainte de toate, crede în arta sa, iar asta este un aspect foarte important pentru un creator.

Îmi amintesc că la expoziția precedentă, neobosita noastră gazdă, directoarea Henrieta Szabo, vorbea despre portretele de femei, care le pun în valoare expresivitatea, frumusețea și delicatețea. ”Culoare și vibrație pozitivă!” – spunea cu acel prilej doamna Szabo și iată că acum avem și un titlu foarte sugestiv de expoziție: ”Energie și culoare”!

Într-o lume care doar clamează diversitatea, promovând în fapt uniformitatea, Laura Bugariu se simte liberă să exploreze în voie culturi și civilizații.

Avem aici o galerie de portrete simbol, în care accesoriul devine foarte important. Sunt redate cu minuție și pasiune detalii vestimentare, motive de decorațiuni și alăturări expresive de culori, care completează aceste portrete reprezentative.

Mergând pe ideea portretelor reprezentative, o întreagă secțiune a expoziției de azi s-ar putea numi ”Ocolul lumii în chipuri de femei”.

Laura Bugariu are arta portretului spiritualizat.

Așa cum am mai spus, personajele ei feminine sunt apariții vii, spectaculoase, dar și vulnerabile. Comunicarea prin intermediul privirii este intensă, artista păstrează acest motiv al ochilor care atrag, care au o putere de atracție aparte, ca niște portaluri miraculoase deschise spre alte lumi.

Așa cum literatura nu poate exista fără cititori, nici artele plastice nu pot exista, nu se pot legitima ca atare, fără privitori. Conștientă că arta și privitorul formează un tot, Laura Bugariu este preocupată de a stabili o punte de legătură, o comunicare cu cei aflați ”de cealaltă parte” a tablourilor sale. Să nu fiu înțeles greșit: ca artist, ea nu ține să facă tuturor pe plac, ci doar să spună ”asta sunt eu, așa privesc eu lumea, m-ar bucura să putem comunica, la același nivel de rezonanță”.

La același capitol al comunicării, aparent întâmplător, la fiecare tablou al său descoperim câte un detaliu, care se oferă ca un cadou discret oferit privitorului, cum ar fi inițialele de pe pecetea unui manuscris. Desigur, s-ar putea să fiu subiectiv, dar poate veți avea și dv. bucuria descoperirii acestui gen de detalii.

Am lăsat intenționat la urmă mandalele. Aceste cercuri magice, maniera în care sunt redate, fac dovada clară că Laura Bugariu are în continuare bucuria de a experimenta, de a folosi tehnica în relief și materialele neconvenționale, de a surprinde și a se reinventa ca artist. Pe scurt, de a fi creativă. Este felul ei de a ne promite nouă, tuturor celor prezenți în această seară, mult așteptatul: Va urma!