Între amintiri şi exegeze (11)

Între amintiri şi exegeze (11)

Ceea ce  mi se pare foarte, foarte interesant pentru literatura Banatului, pentru literatura română, este regăsirea, sau reaşezarea, în drepturi a lui Petre Stoica.Reaşezarea, zic în ghilimele, în drepturi  prin antologia pe care  o realizează Marcel Tolcea.  O realizează Marcel Tolcea, fiindcă nimeni altcineva nu ar fi fost în stare să îl cunoască atât de bine pe Petre Stoica. Îlştie atât de bine deoarece poetul s-a retras la Jimbolia, pentru că voia, într-un anume fel, să fugă de aglomeraţia din Bucureşti. S-a retras, iniţial, lângă Reşiţa, nu i-a plăcut, apoi  a venit la Jimbolia. S-a instalat, şi-a adus cărţile, arhiva şi a făcut o casă, acum  muzeu,cum îi zicem noi,azi, „Muzeul Petre Stoica.”

I-a plăcut, s-a simţit bine, a devenit un om al locului şi a lăsat în Jimbolia un muzeu al presei. E singurul care s-a realizat în România. Ceea ce a săvârşit Petre Stoica la Jimbolia, prin scrisul său, prin poezia lui, a fost regăsirea Europei Centrale. Max Demeter Peyfuss, de la Institutul de Istorie din Viena,  era cel mau bun prieten  al său, care i-a tradus cărţileşi i-a regăsit locul  în literaturile germanice. În literatura română, dacă vreţi. Petre Stoica a devenit un om al Europei Centrale, dar nu mai puţin unmare, un foarte important poet român care a deschis calea postmodernismului.Este primul creator, zicem, postmodernist din această generaţie 60.  A debutat în 1957 cu poeme care nu erau realist  socialiste, este primul poet care angajează revista „Steaua” pe o anume direcţie. Scrie întâi la această revistă, care defineşte o altă orientare a poeziei, a scrisului românesc.  Creează un anume climat literar, o anumită poezie, după care se întoarce către poezia locului. Volumul Arheologia blândă este cartea în care   redescoperă Banatul  vechi, al bătrânilor domni, cât de cât fericit.Bunica se aşează în fotoliu este un alt volum despre lumea vârstnicilorşi cea a amintirilor.

Poezia şi amintirile lui sunt extraordinare, în sensul că după 1990 îşiregăseşte  lumea lui de-acasă,este în Partidul NaţionalŢărănesc, îşiaminteşte de tot ceea ce fusese  odinioară. Scrie mereu poezie de protest împotriva represariilor din China, a celor care mai există după anii 90şi ulterior.Este cert, întoarcerea la Jimbolia este legată, întâi şi întâi, de oamenii de acolo, de climatul româno-german instaurat la marginea ţării.

Cartea pe care o realizează Marcel Tolcea e forte frumoasă, sunt poemele care numesc biografia, autobiografia lui Petre Stoica, dar mai ales sunt amintirile despre scriitorii  de lângă el.  Un capitol excepţional din această antologie este cel al mărturisirilor  lui ŞerbanFoarţă  despre Petre Stoica, despre această întâlnire şi prietenie fericită. Marcel Tolcea e, punem în ghilimele,  urmaş al lui Petru Stoica fiindcă şi el este din Jimbolia, şi el e din postmodernismul literaturii române, şi el este în război cu literatura oficială, un scriitor care ştie să îşi iubească locul şi oamenii din jur.          Este o  carte importantă antologia pe care o realizează Marcel Tolcea, îi zice „ 91 de aniversări”. Ar fi trebuit să apară anul trecut, când Petru Stoica ar fi împlinit n91 de ani. Iată, s-a editat acum, o carte care ne întoarce către acest mare poet, personalitate de vârf a literaturii române de azi şi de ieri.

 ( A consemnat Dumitru Oprișor)