Bună seara, moșulică, fiindcă-mi ești prieten bun
Am venit azi pe la tine, dar nu știu ce-am vrut să-ți spun.
Poate că a fost povestea de care tu ai uitat,
Povestea cu o prințesă și un fiu de împărat,
O poveste preafrumoasă, care pare demodată
Pentru că și azi începe cu tristul “a fost odată”,
Ori poate am vrut să-ți dărui niște fulgi din alte ierni,
Amintirile lor blânde să începi iar să le cerni,
Poate să-ți fac o urare, ori poate, cine mai știe,
Să te zgândăresc o clipă, să mai scrii vreo poezie,
Să-ți mai spun și câte-o snoavă, pentru că ești abătut,
Nu mai ești ca altădată, pe vremea când ai băut,
Când erai, o știi prea bine, optimist fară cusur,
Și aveai vise frumoase, însă nu au prins contur!
În acele vremuri, astăzi, aș vrea iarăși să te chem,
Să mai retrăiești o clipă din viața de fost boem,
Însă ție nu-ți mai pasă, nu mai vrei să vii și pace!
Stai ursuz, de unul singur, la tine în carapace.
Din tot ce a fost pe vremuri, azi nimic n-o să mai vină,
Pentru că așa e viața, întuneric și lumină!
Vrei să mă mângâi pe creștet, dar vezi că-s și eu cărunt,
Că nici eu, cu viata asta, mult timp nu mă mai înfrunt
Și un zâmbet trist, pe buze, abia dacă îți mijește
Când mă-ntrebi: ce știi copile, tu, despre a mea poveste?
Doar nu poți să crezi, povestea, c-am trăit-o împreună,
Chiar de am băut, pe vremuri, din același clar de lună,
Că am fi iubit în taină amândoi aceiași fată,
Ca în basmul despre care vrei să -mi spui c-a fost odată.
Că el astăzi nu mai este, asta ai venit să-mi spui?
Eu nu l-am uitat, copile, dar să-l spun nu mai am cui!
Am vrut să-i răspund fiindcă simțeam că e supărat,
Însă, nu știu cum se face, în jur tot s-a-ntunecat,
N-am putut să îl mai văd, ca să-i strig: te rog m iartă!
Nici n-aveam cum să o fac, între noi oglinda-i spartă!
Bună seara, moșulică!! Bună seara măi copile!
Oare chiar noi, împreună, să fi scris aceste file?
Ori ne înșelăm si astăzi, ca și ieri, căci, pare-mi-se,
Filele acestea, toate, de-altă mână au fost scrise
Și, așa cum au fost scrise, neschimbate vor rămâne!
– Noapte bună, măi copile!
– Somn ușor, dragă bătrâne!
Costel Simedrea: Dialog în oglindă
