Stevie Wonder

Stevie Wonder cânta într-o cazarmă.

Mesajul de iubire ieșea răvășitor dintr-un difuzor mic și palid agățat de perete.

Din difuzor atârnau sârme încâlcite.

Sub difuzor era fereastra.

Printre zăbrele se vedea o stradă săracă încremenită în ger.

Paturile din odaie stăteau suprapuse.

Dacă nu erai atent, când te cățărai spre somnul obligatoriu, paturile alea nenorocite din fier lăsau urme.

Urme adânci pe pulpe și coapse.

Le văd și azi…

Stevie Wonder cânta ceva despre iubire.

Vocea lui încă îmi sparge cortexul!

Vocea lui bate cu mine pas de defilare în cazarma comunistă sub formă de U.

Amprenta fonetică a glonțului

Plouă dușmănos pe străzi. 

Pe toate străzile plouă dușmănos! 

Sprijinită în coate de pervaz, văd prin fereastra deschisă mașini cum taie intersecții, mame cum smucesc juniori cu pelerine albastre, biciclete căzute peste borduri.

Neinspirată priveliște citadină.

Neinspirată ziua asta a mea!

Neinspirat și gândul la posibile „proteze pentru spirite zdrobite”…

Închid fereastra, îmi pregătesc o cafea în ibricul de la mama și mă apuc de Memoriile lui Pablo Neruda. Nu găsesc o mangustă pe nume Kiria în toată casa!

Și cât am căutat!

Și cât am căutat!

Poate am noroc de vreo relocare la vreo Ambasadă…

Sau să mă pregătesc de zbor spre Buenos Aires, să mai prind un tango.

Deși, nici în Venezuela n-ar fi rău, să descopăr urme de bunici cu cetățenie italiană, plecați din Geneva și gârboviți de-atâta dor…

Între timp, aflu despre un studiu legat de „amprenta fonetică a glonțului”…

Doi generali

Era o zi de primăvară care spărgea ochii.

Aerul din mugurii gata să plesnească îți umplea plămânii. 

Străzile erau curate, pietonalele te invitau la vals, pe skateboarduri alunecau băieți cu plete.

Treceam prin fața Diviziei.

Doi generali în uniforme impecabile dialogau cu voci joase la poartă.

Purtau pe umeri epoleți mari cu stele mari. 

Vipușca roșie se vedea bine și din tramvai.

M-am oprit la distanță.

Vorbele lor nu ajungeau până la mine.

Generalul din dreapta fuma cu masca sub bărbie.

Generalul din stânga ținea masca pe figură și bătea ritmic cu piciorul.

La un moment dat, și-a ridicat pumnii spre Cer.

Părea că-l imită pe Omul țintă, statuia din piață.

Am înlemnit.

Omul țintă înainta spre ei cu trupul străpuns de gloanțe…