Neon
mă scufund în noapte
în ceea ce îmi închipui că ar fi
într-un torent de vorbe
care mă tulbură
care îmi fac rău
un vraf de frunze uscate
peste care nu există răgaz
ce profundă ruptură între ceea ce suntem
și ceea ce am putea fi
dau cu mâna să te prind și nu pot
îmi auzi gândurile de la 1000 de kilometri depărtare
pe strada trâmbiței
sunt ghirlande de flori
numai pentru noi.
Nu o să vin
Nu os ă vin la masa ta
mâncarea ta nu mă satură, băuturile nu sunt seci
pozele tale sunt prea explicite, așa arată
totul
așa nu e
valurile tale sunt prea mici, iar soarele prea negru
dincolo de orice
mai sincer și mai dulce
e genunchiul meu
în fire de nisip și pietre mă voi scufunda
voi spune o rugăciune drept cadou pentru nimic.
O lumină, undeva
poate o să mai emoționezi și alte inimi
poate o să treci și pe lângă alte suflete
suflet al meu
te culc seara și te mângâi
și tot mie îmi pare rău că vii sau că pleci
știu că toate astea sunt cuprinse undeva
într-o carte a regretelor și a dragostei
a ploii auzite la geam, a liniștii bruște
a pașilor necalculați
a mâinii mele în mâna ta
seara.
Și între noi
Și între noi plutea un galben triumfător,
un fel de fiară sălbatică de care știam
că va aduce întuneric și frig
dar până atunci ne bucuram
de strălucirea intensă a tăișului frunzelor sale
dar până atunci mângâiam cu smerenie
carnala atingere
a copacului, a trunchiului și a tulpinii.
Maci pelinii de tren
oare de ce cresc așa mulți maci printre șine
smocuri smocuri de roșu izbucnind violent printre liniile electrice
oare pentru că pilitura de fier atrage sângele
oare pentru că la țipăt se răspunde cu țipăt
oare pentru că suferința se taie mereu
printre oasele metalice ale lumii
deschid poarta fără să aflu nimic
mai spun o dată,
lumina roșie este cea a depărtării și totuși
așa vedem și-n dragoste, tăindu-ne la mâini.
Colorez totul
rochia mea neagră întoarsă pe dos, ca o dovadă
că am făcut dragoste,
emoții prelinse
liniștea caldă aidoma bătăilor de inimă
pe care aș vreasă le aud
sunt în camera asta cu tine, colorez totul cu roșu.
Miraj
Dincolo de această ușă strălucitoare
te aștept eu, ca un miraj nemaiîntâlnit
iată, această ușă sunt eu
iată, acest drum sunt eu
iată, această pavăză sunt eu
ai încredere în mine
ca într-o fulgurantă și străvezie mireasmă într-o
după amiază de toamnă
când o simplă scânteie aprinde vâlvătăi în creier
și ape adânci par să te scufunde în cele mai tandre amintiri
dincolo de această ușă strălucitoare
te așteaptă pașii pe care nu i-ai făcut
apa pe care nu ai băut-o
mâncarea pe care nu ai gustat-o
insula pe care nu ai atins-o
iată, azi, sunt eu aici, pentru o micro, minisecundă
întreabă-te de ce în poze
numai zâmbetul unui copil supraviețuiește,
iar tu nu.