Istorie literară. Aurel Turcuș (1)

Istorie literară. Aurel Turcuș (1)

Începând cu acest număr, prin generozitatea domnul prof. univ. dr. Alexandru Ruja, critic și istoric literar a cărui operă este apreciată, prin înalte distincții, și de către Academia Română, vom reproduce din ampla sa lucrare Istoria literaturii române contemporane din Vest aprecierile critice despre câte un scriitor. Scopul demersului nostru rămâne legătura, cu câți mai mulți cititori, și nu doar, știut fiind că astăzi cărțile circulă anevoios. Și cu atât mai mult în cazul acestei istorii monumentale, prin conținut și, deopotrivă, dimensiune, ea însumând 1200 de pagini.

Începem cu regretatul Aurel Turcuș, poet, prozator, gazetar și folclorist. Alegerea este determinată și de un amănunt biografic. Peste numai câteva zile- în 3 august- scriitorul ar fi împlinit 80 de ani!

                           AUREL TURCUȘ

Prin anii unui incontestabil reviriment literar, pe la mijlocul deceniului şapte al veacului trecut, un tânăr blond, adunând, parcă, în ochi albastrul cerului şi adâncimea astrelor, venea, săptămânal, la şedinţele duminicale ale Cenaclului studenţesc „Pavel Dan”. O aparentă stare pe linişte şi calm, o reverie constantă îi înconjura postura, străpunsă doar de momentul lecturii poeziilor. Își citea poeziile într-un ritm lent, împiedicându-se, parcă, în cuvinte, pe care vroia să le reţină, un moment mai mult, în spaţiul misterios din care s-au declanşat spre îmbinări de versuri. O tonalitate fără inflexiuni muzicale, cucerea prin robusteţe; vocea era dură asemeni huruitului de stâncă desprinsă din masiv şi ascultată, prin peripeţiile-i sinuoase, în vale.

Sensul unei biografii. AUREL TURCUŞ (3.VIII.1943, Ucuriş, jud. Bihor — 26.III.2012, Timișoara) aduce  cu el,  în poezia de început, nostalgia unui sat ardelean lăsat departe, din care a desprins, însă, sensurile esenţiale ale existenţei. Chemarea izvoarelor va rămâne o constantă, căreia poetul îi răspunde cu o poezie care vibrează puternic la această chemare. Primele cinci clase de școală elementară Aurel Turcuș le face în satul natal — Ucuriș, (1950 – 1955), dar din cauza desființării ciclului al doilea din această localitate, urmează clasa a VI-a în localitatea Craiva din județul Arad, (1956 – 1957), iar clasa a VII-a — ultima din învățământul elmentar de atunci (astăzi învățământ/școală general/ă) — în comuna Tauți din județul Arad, (1957 – 1958). Cursurile liceale la Liceul nr. 1 „Ioan Slavici” din Arad. Universitatea din Timișoara, Facultatea de Filologie, secția Limba și literatura română, (1962 – 1967).

Poetul Aurel Turcuș a fost devreme cunoscut și recunoscut în mediile scriitoricești. Pentru cine cunoaște însemnătatea revistei „Contemporanul” în anii ’60 – 70’ ai secolului trecut, sub direcțiunea lui George Ivașcu, știe ce a însemnat să fii publicat în această revistă. În „Contemporanul” (vineri, 21 aprilie 1967, nr. 16 (1071) au fost publicate o imagine de ansamblu din amfiteatrul „Odobescu” al Universității din București, în care sunt de recunoscut, azi, scriitori importanți ai literaturii și fotografia lui Aurel Turcuș cu următorul text: „La reuniunea de duminica trecută a Cenaclului „Junimea” din amfiteatrul „Odobescu” al Facultății de limba și literatura română a Universității din București. În prima secvență a clișeului: citește poetul Aurel Turcuș.[…]” Numit poet, fără nicio reținere, numele lui Aurel Turcuș a circulat în zecile de mii de exemplare ale revistei. În acel număr al revistei se întâlnesc semnăturile lui Geo Bogza, Teodor Mazilu (amândoi au participat la întâlnire, alături de George Ivașcu), Eugen Jebeleanu, Geo Dumitrescu, Geo Șerban; în acel număr din  „Contemporanul”, Nicolae Manolescu scria nu mai puțin decât despre șase debuturi în poezie: Marta Bărbulescu, Rodica Iulian, Petre Ghelmez, G. Radu Chirovici, N. Prelipceanu, Leonid Dimov.Aurel Turcuș a semnat și cu pseudonimele: T. Aurel Crișeanu, Dumitru Sardeș, Teodor Onceanu.

Aurel Turcuș a fost un avizat cercetător și cunoscător al culturii populare. Cercetarea culturii populare s-a concretizat în volumul Descinderi în cultura populară (Editura Excelsior, Timișoara, 2002, 171 p.). Cu o bună fixare științifică pe domenii diverse — etnografie, artă populară, folclor literar, etnolingvistică, istoria folcloristicii și etnografiei muzicale — Aurel Turcuș scrie studii fundamentale, cu interpretări originale sau în care aduce corecturi, completări, nuanțări ale unor aspecte și mai înainte cercetate. Student eminent al unor iluștri profesori în domeniu ca Eugen Todoran și Ovidiu Bârlea, dezbătând în nesfârșite discuții cu Vasile Crețu (și el, mai târziu cadru didactic al Universității de Vest din Timișoara) probleme de folclor, cu un stagiu deloc neglijabil la Muzeul Banatului, Aurel Turcuș a devenit un profesionist al cercetării de acest tip. Volumul amintit cuprinde studii la care oricând se pot face referințe: Despre originea ipotetică a măștii de cerb Furcile de tors de la Muzeul Banatului; Ioachim Miloia — cercetător al culturii populare; Portul popular al românilor din Banatul iugoslav; Termeni populari. Considerații etnolingvistice; Jertfa zidirii. Referințe documentare bănățene inedite; Horea. Obârșia folclorică a numelui; Portul popular și nunta tradițională din Banat, prezentate într-o proiectată monografie sătească. Acolo unde acribia rece a cercetătorului nu poate pătrunde, ajunge sensibilitatea poetului care descifrează sensuri ascunse cercetătorului obișnuit, indiferent cât de apăsat este acesta numit „un specialist”.

Alte lucrări de Aurel Turcuș: Mult mă-ntreabă inima. Culegere de folclor poetic timișean, constitutită din materialul existent în colecțiile Vasile Cica și Nichifor Mihuța; alcătuirea volumului, studiu introductiv și aparat critic, Timișoara, 1981;  Un erudit cărturar bănățean — Ioachim Miloia (Editura Mirton, Timișoara, 1997, lucrare în colaborare); Marea Unire reflectată în presa românească din Banat (Editura Excelsior Art, Timișoara, 2003); Ioachim Miloia (1897 – 1940). Viața și activitatea (Editura Eurostampa, Timișoara, 2006; ediție adăugită: 2008); Catalogul obiceiurilor populare calendaristice din Banat ( Editura Orizonturi Universitare, Timișoara, 2008); Șapte personalități bănățene. Contribuții documentare (Editura Orizonturi Universitare, Timișoara, 2008); Muzeografie timișoreană (1872 –  1972) – Editura Eurostampa, Timișoara, 2011.

                                     II.

Poezia. Volume publicate:Umbra râului, poezie,(1972); Păzitorul stelelor, poezie,  (1979); Urme arse, poezie, (1980), Cumpănă de aripi, poezie,(1982); Intrarea în poveste, proză, (1985); Împotrivirea lui Făt-Frumos, proză, (1987); Conul de sine, poezie,  (1999); Clepsidra de sare, poezie, (2000), Val după val, poezie,  (2003); Răsad de biruință, poezie, (2005); Tărâmul nălucirii, proză,  (2003); Anacharsis, poezie,(2008).

Aurel Turcuş impune printr-o poezie viguroasă în tangenţa cu arhetipurile, apropiată de straturile profunde ale folclorului, izvorâtă din locuri ale perenităţii, din satul unde dăinuie legenda şi eresurile, obiceiurile arhaice şi spiritul imaculat. Puţini autori au cultura folclorică a lui Aurel Turcuş, dobândită prin îndelungi studii şi cercetări asupra creaţiei populare. Receptând creația populară, ca păstrătoare de datini şi virtuţi simbolice, Aurel Turcuş o integrează în propria-i poezie într-o afinitate profundă cu filosofia acesteia.Dinspre această sferă culturală imaginarul poetic a lucrat creator și în realizarea volumelor Intrarea în poveste, Împotrivirea lui Făt-Frumos și Tărâmul nălucirii.

Drumul de la debutul editorial, cu volumul Umbra râului  la Anacharsis înseamnă și un itinerar poetic dinspre poezia apropiată elementelor naturii, dinspre concretul trăirii poetice spre abstractizarea și spiritualizarea meditației poetice. Acesta trece prin celelalte volume —  Păzitorul stelelor, Urme arse, Cumpănă de aripi, Conul de sine, Clepsidra de sare, Val după val — întregind opera unui poet original și profund. Debut în presă:, poezie, („Luceafărul”, 1963, 13 aprilie; poezia a fost semnată cu pseudonimul T. Aurel Crișeanu).