Încă o dată, colegul meu în ale cercetării istoriei medievale românești, Tiberiu Ciobanu, a mai  „comis” o carte deosebit de completă și de profundă, precum este și cea de față. El probează și înnobilează din nou, cu aceste pagini, demersul său istoric. Acum este vorba despre reflectarea vieții și activității lui Vlad Țepeș în istoriografia și literatura românească și universală, o lucrare extrem de complexă care merită toată atenția publicului cititor, specialist în domeniu sau doar pasionat de istorie.Pe cei interesați de acest volum, îi îndemn să parcurgă cu atenție fiecare pagină și notă de subsol și astfel vor descoperi o lume cum nu își pot închipui că poate fi. Autorul vă oferă acum, dragi cititori, posibilitatea de a intra în profunzimea lucrurilor și de a-l cunoaște pe „Drăculea”, atât prin lucrările cronicarilor care i-au fost contemporani, cât și prin scrierile celor care s-au aplecat cu stăruință sau doar în pripă asupra incontestabilelor sale merite politico-militare (și nu numai) și au scris despre ele, imediat după pieirea sa ori mai târziu, ba chiar până în zilele noastre. Meritul de căpătâi al acestui harnic istoric, care este medievistul Tiberiu Ciobanu, este acela că și-a făcut un adevărat crez din restituirea personalității lui Vlad Țepeș. Închei scurta mea prezentare, prin a-i mulțumi autorului pentru că mi-a oferit posibilitatea de a putea așterne pe hârtie aceste gânduri ale mele despre minunata sa carte, însă nu înainte de a-l îndemna să continuie demersul său publicistic de reabilitare a imaginii intransigentului dar dreptului voievod român, considerat în epocă, dar și în veacurile următoare, drept un model demn de urmat de către cei angrenați în lupta antiotomană, cărturari europeni de seamă ai secolului al XV-lea apreciindu-l a fi „cel mai mare cârmuitor şi comandant militar” al vremii sale și un „conducător aprig şi neînfricat”, iar specialiștiîn arta militară din veacul al XVIII-lea socotindu-l nu mai puțin decât „unul din cei mai mari căpitani ai secolului său”.