Astăzi voi vorbi despre Dumitru Oprişor. Despre ultimele lui cărţi și despre personalitatea  lui. Nu am vorbit despre el până acum fiindcă aşteptam romanul. A promis că va scrie un roman, a publicat câteva ceva din el, pagini importante, care mă îndeamnă să aştept. Importante, foarte importante sunt poeziile lui. Despre care s-a scris, şi Marian Odangiu şi Ionel Bota. În cărţile sale de poezii, de proză, se vorbeşte despre o stare de melancolie. Dar Dumitru Oprişor este, înainte de toate, un jurnalist, un gazetar. Trebuie să fie învingător întotdeauna, să îşi descopere subiectul și să scrie despre povestea, viaţa celui din faţa lui.

În această stare de victorie, de a cuceri, mai e o întrebare sau mai sunt niște întrebări. El vine dintr-o lume a scriitorilor, dintr-o familie în care există scriitori importanţi. A fi scriitor înseamnă a învinge, a te ridica acolo, sus de tot. Asta însemna, cel puţin, înainte de 1989. Poeziile sale privesc întotdeauna sau de foarte multe ori,  de prea multe ori, în urmă. Vorbesc despre învinşi, sunt poeziile învinsului, a înfrângerii. Când scriu o să citez două poezii memorabile. Vineri e ziua noastră de plâns începe cu o autobiografie. Primul vers: Sunt născut pe strada învinşilor. Altă poezie se cheamă Ritualul însinguraților: Te căuta în catedrala învinşilor/ oraganistul care te știa din întâmplare. Din întâmplare-pierdere, înfrângere!

Marian Odangiu vorbește despre melancolia poeziilor lui. Nu-i vorba doar de o melancolie, ci de un poem a pierderii reperelor. În fine, în această literatură postmodernă, Dumitru Oprișor este un poet care își are locul lui. De obicei poezia postmodernă nu ține de un dialog cu persoana întâi. Nu ține de o mărturisire. Poezia lui Dumitru Oprișor vorbește despre o însingurare, despre, poate, antipoezie sau o poezie care pune sub semnul întrebării persoana întâi.

Aștept romanul. Schițele, povestirile sale sunt ale unui autor care le trăiește. Își trăiește bucuria de a fi în literatură. Poemele înfrângerii, însingurările, sunt poemele bucuriei de a trăi în literatură. Vineri e ziua noastră de plâns e un volum în care un șir de poeme sunt emblematice pentru acest secol al poeziei.