Ion Șerban Drincea: Drumuri neterminate

Ion Șerban Drincea: Drumuri neterminate

CRED

Cred într-o singură lumină

a începutului

drumul ei e calea

spre lunga nesfârșire

când în ciutură

se adună setea

spre nesfârșitul izvoarelor

RĂTĂCIRI

Am scris despre îngeri

și mi-au crescut aripi

aruncându-mă în zboruri

m-am rătăcit prin litere

sub arcada cuvintelor

dintre ochi și inimă

și am găsit un loc

în catedrala alfabetului

DRUMURI NETERMINATE

Îmi duc anii în aripile gândurilor

nu le pot așterne

pe răbojul sângelui

sculptat în trunchiul inimii

chinuit de semnele chemărilor

adun visele

în zboruri prelungite

cu vârtejul vulturilor

animați de înălțimea

dintre cer și pământ

ASFINȚIT DE TOAMNĂ

Soarele și-a adunat focul

pe marginea cerului

salutând Pământul

cu uimirea razelor

aruncate din umbra luminilor

peste arama frunzelor

colorând arborii

cu sângele crengilor

OPTIMISM

Sper să îmi bată inima

chiar și atunci

când aripile păsărilor

mi-o sângerează

cu zborul

LIVADA DE PIERSICI

Lumina a curs în liniște

peste livada de piersici

râmele nu mai vorbesc

au oprit dialogul cu cerul

gâzele s-au ascuns în iarbă

până și păsările nu mai zboară

și-au strâns aripile în tăcere

se bucură când fructele

adună culorile coacerii

într-un imens tablou pictural

căpătând forma ochilor

sub geana frunzelor

aruncate peste ramuri.