DORUL ÎNMULȚIRII
Curge apa-n frunze lăcrimând
și tulpina cerul îl sfidează
florile se ceartă luminând
peste treceri timpul când sfidează
Este-o lume nouă vegetală
neștiută după cum se-arată
starea ei se duce în spirală
cu greșeli oprite în erată
Ne uităm mirați cu închinări
vegetală este și privirea
gândurile ard din îmbinări
înflorind crepusculii uimirea
Totul este sex nedeslușit
între frunze apă și pământ
punctul învârtit a însușit
în esență zborul din cuvânt
Planta se ridică și sfidează
împrejurul hohotind surprins
drumul ei în haos percutează
cu izvoare arse-n necuprins
Poate-așa se știe începutul
punând aripi florilor să zboare
să se afle unde-ncepe lutul
din lumina veșnică-n mișcare
Simbolul l-am luat la întâmplare
mi-a ieșit prin tragere la sorți
putea fi gândac în loc de floare
sau o cruce frântă peste morți
Doar mesajul poate-ar fi fost altul
încuiat în altfel de cuvinte
rostuit din hăul sau din-naltul
alergând pe lacrimile sfinte
Lujerul acesta semănat din vise
are în semințe dorul înmulțirii
început să fie precum Domnul zise
descuind povara dată nemuririi
În sălbăticie așteptăm să vină
toate ce-s nespuse dincolo de lege
s-auzim cum vorba arde în lumină
cercuri să se-nvârtă stele să dezlege
ISTORII SFÂȘIATE
Să ne gândim că astăzi curge-n timp
a fericirii salbă din Olimp
și născătoarea arde-n zeități
precum durerea noastră în dreptăți
și urlă câinii străzilor pustii
să năvălească groaza-n dinastii
pierdute cu istorii sfâșiate
în trapul cailor uitate
fugind cu timpul în priviri
la pragul marilor uimiri
pe fruntea sfinților brăzdate
când cerul arde-n jumătate
să potrivească începutul din însemn
cu lacrima pierdută-n untdelemn
CONTINUITATE
A rămas din mine punctul dintre suflet
ce gonea prin sânge de la ochi spre umblet
și din rostul meu sub umbrarul frunții
l-am trecut cu gândul pe fuiorul punții
peste apa lumii cu chemarea rece
spiritul să nască hoitul să înece
la sfârșit de umbră când în ape drumul
urmelor le cere să îi dea uiumul
Cu tăceri de treceri într-un ochi de apă
punctul dintre suflet vine și se-adapă
când în jurul meu cercurile sapă
gresia din linii întru-asemănare
să înceapă curba veșnică-n plecare
ÎNTREBĂRI
De atâta toamnă arde bruma-n zori
cerul sfâșiat plânge în cocori
gândurile-mi toate cu ghețari se-adună
ani-mi sângerând pe sub ochi de lună
Întreb începutul gârbovit de vreme
de ce din fântâni apa nu mai geme
unde e sclipirea fulgerândă sus
sub lumina crucii Domnului Iisus
DECIZIA MAJORĂ
E mare hazul mare în urbea incoloră
în fiecare zi la ora unu fix
când în orgolii urlă decizia majoră
adusă-n semnătură din coada unui pix
În tumbe se aruncă mai toți clevetitorii
circari pe sârme vin dansând într-un picior
se desenează viața cu semnele culorii
lumină adunând din ochii unui chior
E un mare vacarm în vorbe cu gânduri ne-nțelese
în alfabet se-aud vocalele plângând
decizia e luată să se întâmple-adese
mulțimea adunată în vorbe rămânând