Trecerea Prutului ca un zbor în Cosmos

Trecerea Prutului ca un zbor în Cosmos

La 14 februarie s-au împlinit 89 de ani de la nașterea poetului renaşterii basarabene, Grigore Vieru. Prin moartea sa, întâmplată tot într-o iarnă, la 18 ianuarie 2009, poetul i-a mai adus împreună, încă o dată, aşa cum a făcut-o întreaga viaţă, pe românii de pe ambele maluri ale Prutului: Chişinăul i-a onorat memoria decretând doliu naţional în Republica Moldova, iar Bucureştiul i-a conferit, post-mortem, Ordinul Naţional “Steaua României” în grad de Mare Cruce. Ca nealtădată, acestea nu au fost singurele recunoaşteri de care a avut parte marele creator. Vreme de patru decenii, creaţia literară, dar şi militantismul pan-românesc al lui Grigore Vieru a fost recompensat – în condiţiile “războiului rece” româno-sovietic! – prin numeroase premii, distincţii, dar şi invitaţii “strategice”: Premiul republican “Boris Glăvan” pentru literatură al RSS Moldovenească (1967), excursiile culturale în România, la invitaţia Uniunii Scriitorilor “de dincoace” (1973, 1974 şi 1977), Premiul de Stat al RSS Moldovenească (1978), Ordinul “Prietenia popoarelor” (1984), titlul onorific de Maestru Emerit al Artei (1985), Diploma de onoare “Andersen” a Consiliului Internaţional de Literatură pentru Copii şi Tineret (1988), Premiul “Flacăra” pentru poezie (1989), Marele Premiu “Hercules” pentru literatură (1991), titlul onorific “Scriitor al Poporului din Republica Moldova” (1992), Premiul Internaţional pentru Poezie (1994) etc, în 1992 devenind membru corespondent al Academiei Române. Născut în satul Pererita din fostul judeţ Hotin (nordul Basarabiei), Grigore Vieru a debutat editorial în anul 1957, cu un volum de versuri pentru copii, de-a lungul tumultoasei sale vieţi publicând alte câteva zeci de cărţi, precum “Făguraşi” (1983), “Bărbaţii Moldovei” (1967, volum al cărui tiraj a fost scos din circulaţie de cenzura sovietică, sub acuzaţia de “românism”), “Duminica cuvintelor” (1969), “Mama” (1975), “Metafore albastre” (1991), “Curăţirea fântânii” (1993), “Acum şi în veac” (1997), “Strigat-am către Tine” (2002), “Cântec de leagăn pentru mama” (2003, la Editura Augusta din Timişoara) ş.a., deopotrivă la Chişinău, Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Craiova, Cluj-Napoca sau în marile metropole occidentale, în care trăiesc şi activează comunităţi româneşti. Redactor reprezentativ al presei cultural-politice basarabene, care a susţinut renaşterea românismului în provincia înstrăinată de peste Prut, Grigore Vieru se va afla, ca poet, dar şi ca deputat în Parlamentul Moldovei suverane, în primele rânduri ale luptei pentru recâştigarea dreptului la limbă şi alfabet, pentru reunificarea culturală a naţiunii române şi, când a fost momentul, pentru desprinderea din Imperiul Sovietic şi pregătirea viitoarei reîntregiri. Declaraţia sa din 1973, de la încheierea primei vizite făcute în România, rămâne testamentul cultural pe care Vieru îl lasă intelectualităţii româneşti de pretutindeni: Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul. (L.N.)

Nu am moarte cu tine nimic

Nu am, moarte, cu tine nimic,

Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestema unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.

Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.
Nu frica, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.