Un muzeu și un nume

Un muzeu și un nume

Oțelu Roșu este un orășel pitoresc, situat pe Valea Bistrei, nu departe de Caransebeș. S-a dezvoltat prin înființarea în urmă cu două secole a unui combinat metalurgic, care, la puțin timp după ’89, și-a redus activitatea și s-a închis, așa cum s-a întâmplat cu multe alte fabrici. O recentă știre aduce o veste bună: un investitor român va prelua combinatul și-l va reporni din toamnă. Dar nu despre industrie va fi vorba acum. Acest oraș muncitoresc se poate mândri cu o realizare deosebită în plan cultural, pe care, probabil, și-ar dori să o aibă și alte orașe. Mă refer laMuzeul de Geografie Literară Tiberiu Boșcaiu, aflat la parterul unei clădiri, ce aparține Liceului Bănățean din localitate. Cuprinde peste 3000 de exponate, prezentate în mai multe săli: fotografii, cărți, manuale vechi, ziare și reviste literare, documente, scrisori ale unor personalități, însoțite de succinte explicații scrise. Numărul, dar mai ales calitatea lor te impresionează și te face să îți dai seama de munca enormă depusă.

Tiberiu Boșcaiu (1928 – 2013) este cel care a inițiat și realizat acest muzeu. S-a născut la Timișoara, într-o familie de intelectuali. A avut un frate geamăn, Alexandru, și un frate mai mare, Nicolae, membru al Academiei Române. Tiberiu Boșcaiu a făcut gimnaziul și liceul la Caransebeș, iar facultatea, studii filologice, la Cluj-Napoca, la sfârșitul anilor ’40 și începutul anilor ’50. În pofida atmosferei sumbre din acea perioadă, unii studenți încercau să-și păstreze spiritul lor tineresc. Tiberiu Boșcaiu participa uneori, după cum povestea el mai târziu celor apropiați, la unele glume inițiate de colegi. De exemplu, în vremea aceea erau la modă lodenele, dar nu se prea găseau. La un magazin, săturându-se să tot spună clienților că nu au ceea ce aceștia căutau, vânzătorii au lipit pe ușă un afiș: NU AVEM LODENE. Unul dintre studenți a pus la cale o farsă. Într-o dimineață devreme, înainte de deschiderea magazinului, împreună cu alți câțiva, au șters „NU” și s-au așezat formând o coadă. Treptat s-au așezat la rând și alte persoane. Apoi, studenții au plecat unul câte unul, astfel încât să nu atragă atenția.Vă imaginați ce a urmat când s-a deschis magazinul.

Ca profesor de limba română la liceul din Oțelu Roșu, Tiberiu Boșcaiu a ajuns să fie apreciat și îndrăgit de elevi. Îi captiva prin pasiunea cu care le preda. Avea ore atât la clasele de la zi, cât și la cele de la seral. A înființat un cerc de turism pentru elevi și a organizat multe excursii cu tematică literară, vizitând muzee și case memoriale. Primele călătorii le-au făcut cu vagoane de dormit, care au fost și mijloc de transport, și loc de cazare, când ajungeau la destinație. Ulterior, excursiile au fost făcute cu autocare. Așa a reușit să stea de vorbă cu mari scriitori sau să se întâlnească cu urmașii lor și să obțină de la aceștia, pentru viitorulmuzeu,numeroase manuscrise, documente, ediții princeps etc. A realizat și multe fotografii, pe care le-a prelucrat la Oțelu Roșu, la cercul foto, inițiat și condus tot de el.S-a implicat în realizarea acestui muzeu nu din vreo obligație, ci din dorința de a oferielevilor și o altă cale, atractivă, prin care să se apropie de literatură și să afle mai multe date despre marii scriitori. A fost ajutat și de foști elevi, care au înțeles importanța proiectului său. Muzeul a fost inaugurat în 1980 și a avut succes, fiind vizitat de mulți elevi, veniți și de la Caransebeș. Chiar și reprezentați ai Ministerului Învățământului au trecut pe acolo.

În anii ’70, când strângea materialul pentru muzeu și începuse amenajarea sa, Tiberiu Boșcaiu nu se gândea că va pleca vreodată din Oțelu Roșu și își va trăi ultimii ani în Statele Unite ale Americii. Despărțirea de oraș și de muzeu a fost foarte, foarte grea. A ezitat mult timp, după cum povestește doamna Angela Boșcaiu, soția sa. Dorul de băiatul lor, aflat în America și faptul că au câștigat la loteria vizelor, la câțiva ani după Revoluție, l-au făcut să accepte în cele din urmă. Dar n-a uitat Muzeul, el a rămas în sufletul său. Într-o societate dominată tot mai mult de calculator, telefon și internet, un muzeu poate oferi o experiență alternativă, care să trezească un alt fel de interes decât cel oferit de rețelele sociale, de tiktok și altele asemenea. Cred că ar fi binevenită organizarea de excursii la Oțelu Roșu, în care elevi și studenți din Timișoara, Lugoj, Caransebeș, Reșița și alte orașe,să poată vizita „Muzeul de Geografie Literară Tiberiu Boșcaiu”.