Savu Popa (născut în 1991, la Sibiu) este poet, prozator, eseist, critic literar și profesor de limba română. De asemenea, este doctor în filologie în cadrul Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureș, fiind semnatar al unei teze de doctorat despre ipostazele teatralității și ale hermeneuticii incertitudinii în poezia optzecistă. A debutat publicistic în anul 2004, în revista Euphorion, iar editorial, în anul 2017 cu volumul de poeme, Ipostaze, apărut la editura Paralela 45. Au urmat volumele de poeme, Noaptea mea de insomnie (Cartea Românească, 2018) și O cameră fără prize (Casa de pariuri literare, 2022), precum și volumul de critică literară, O hermeneutică a incertitudinii. Incursiuni în poezia lui Aurel Pantea și Ion Mureșan (Eikon, 2022) și volumul de povestiri, Strigoița, apărut la Editura pentru Artă și Literatură în 2023. Tot în 2023 îi apare și un nou volum de poeme, De-a v-ați ascunselea cu poezia, la editura Școala Ardeleană din Cluj-Napoca, volum câștigător al ediției I a Concursului de manuscrise pentru tineri scriitori lansat la Festivalul Național de Literatură FestLit Cluj – Napoca, 2023. Asupra acestuia din urmă mă voi apleca și eu în cele ce urmează.

Dintru început aș spune că în acest nou volum am descoperit un nou Savu Popa, dacă pot spune așa, cumva mai profund decât în volumele anterioare, care pe lângă „clasicele” sale mici poeme de dragoste și pe lângă scurtele sale arte poetice, care l-au consacrat până acum, vine și cu poeme de o mai largă respirație, poeme mai ample în care își manifestă interesul și pentru alte teme, dintre care cel mai mult mi-au atras atenția tema căutărilor spirituale precum și tema relației omul cu natura.

În ceea ce privește tematica aceasta religioasă, a căutărilor spirituale, mi se pare interesant cum Savu Popa, de bună seamă un spirit profund religios și aplecat asupra scrierilor sfinte, preia din Scriptură doar câte o anumită situație, un anumit episod, îl scoate din contextul biblic, și-l împropiază și totodată îl aduce în lumea reală, în lumea de astăzi. De exemplu, inspirat din episodul convertirii lui Saul din Tars pe drumul Damascului, în urma căreia acesta devine Sfântul Apostol Pavel, poetul se vede pe sine pe un altfel de drum al Damascului, însoțit de poezie, dar cu efecte asemănătoare celor biblice, în sensul că poezia îi provoacă și lui o stare de iluminare, de katharsis, de înțelegere a lumii din jur și totodată de depășire a micimii acesteia și de accedere la o cunoaștere mai profundă a înțelesurilor divino-umane: „Mie, poezia/ mi-a arătat drumul Damascului/ traversat încontinuu/ de caravane de praf/ și cenușă,/ mi-a luat apărarea/ în fața gardianului care/ îmi cerea bilet – o hârtie de împachetat spaimele,/ la intrarea în bâlciul memoriei,/ m-a asigurat/ că pastila disperării se dizolvă/ doar în gustul de sânge al ratării,/ mi-a spus să mă ascund/ sub pat, în întunericul călduț, dulceag,/ să scap de obsesiile care se-ntindeau prin cameră/ în dans de paiațe unite/ printr-o pânză de păianjen/ cu reflexe metalice,/ mi-a arătat locul/ prin care timpul/ se retrage sub formă de venin/ în clepsidra subterană,/ mi-a indicat/ cum să mă feresc/ de cei purtați/ de angoase grele,/ învăluiți în catifele de întuneric,/ cei care vorbesc pe mai multe voci/ ieșite din ambalaje/ înainte de termen”.

De asemenea, la fel de interesantă este și reinterpretarea episodului biblic ce îl are ca personaj principal pe Simon din Cirene, cel care este forțat de soldații romani să-I ducă crucea lui Iisus Hristos până pe Golgota; o rescriere în care poetul reiterează inclusiv mitul sacrificiului de sine pentru a putea dura o operă de artă, pentru a realiza ceva măreț, pentru a se realiza, în final, pe sine: „Ies pe stradă,/ pe primul trecător/ îl ajut să își ducă/ una dintre cruci.// După un timp/ ne oprim.// Nu am ajuns încă/ în locul unde crucea/ ar putea fi împlântată./ Și nici cei doi tâlhari/ nu sunt prin preajmă/ sau au devenit de nerecunoscut,/ crescându-le bărbile sălbatice/ până la os.// Din când în când,/ privim cerul./ Asta face și mai grea/ purtarea poverii.// La ieșirea din oraș,/ îmi dăruiește piroanele./ Eliberate, mâinile lui/ nu își mai găsesc astâmpărul,/ caută ceva prin buzunare,/ răsuflă imediat ușurat,/ îmi aruncă la picioare/ 30 de arginți,/ apoi pleacă,/ lăsându-și propria cruce// să mă ducă mai departe”.  

Cât privește tema ecologiei sau a relației omului cu natura, poetul se arată preocupat și în acest volum de soarta animalelor vânate (temă prezentă și în volumul O cameră fără prize), de data aceasta însă împinge problematica și mai departe, readucând în lumină vechiul antagonism sau vechea dilemă existențială legată de cine este de fapt vânătorul și cine este vânatul: „Mișcarea vânătorului/ punând arma jos,/ ochiul format,/ mâna aspră.// Se îndreaptă spre prada căzută,/ inima lui mică bate în inima de scrum/ a celui doborât,/ ochii lui răsfrânți de ochii reci…// Deodată, pătrunde în culoarea lor metalică.// Nu se va mai întoarce,/ Devine, la rândul lui, vânat.// Se va preda”.

Bineînțeles, nu lipsesc din volum nici micro-poemele de dragoste sau micro-artele poetice, „subgenuri”, dacă le pot spune așa, brevetate de Savu Popa din volumele anterioare. Voi reda în cele ce urmează trei astfel de micropoeme, atât pentru frumusețea lor, cât și pentru forța lor intrinsecă, obținută prin contragerea unor idei profunde sub forma a doar câteva cuvinte: „La capătul/ Lumii tale,/ Să fiu/ O gămălie/ De/ Chibrit/ Aprins”; „Un poem despre viață/ ar trebui/ să aibă/ începutul și sfârșitul/ sub formă/ de tăișuri/ proaspăt/ ascuțite”; „Obsesiile,/ Desene rupestre/ Ale minților noastre”. Așadar, volumul de poeme, De-a v-ați ascunselea cu poezia, surprinde inclusiv o evoluție netă a poetului Savu Popa, care demonstrează astfel că nu este nici pe departe tributar unui singur stil de a scrie poezie, ci este oricând dispus să experimenteze noi forme de exprimare poetică și totodată să se depășească pe sine și de ce nu, să se definească pe sine, cu fiecare nou volum, mai bine.

*Savu Popa, De-a v-ați ascunselea cu poezia, Editura Școala Ardeleană, 2023