Robert Șerban: Evadare din ashran

Robert Șerban: Evadare din ashran

Piano scherzzo

mi-ar fi plăcut

să fiu pianist

să am degetele lungi

foarte lungi

încât fetele

și dacă nu s-ar fi uitat la mine

să se fi îndrăgostit

infatigabil

de ele

și câte oare

câte

nu mi-ar fi cerut

duioase și absurde

mâna?

Evadare din ashran

mi-a spus că o dată la 10 luni

merge într-un ashran

am ciulit urechea

ca un berbec

fiindcă am înțeles astrahan

și-am întrebat

unde?

nu i s-a părut ciudat

că la vârsta mea

habar n-aveam ce-nseamnă

mi-a explicat atât de calm

cu atât de multe detalii

cu paranteze peste paranteze

încât 

la un moment dat

a intrat în transă și brusc

a-nceput să leviteze

nu mint și nu exagerez

s-a ridicat cam de-un deget de la podea

stătea neclintită în lotus

când

dintr-odată

ochii i s-au dat peste cap

am privit-o îngrozit

apoi i-am tras o palmă

ca un țăran

pentru care singurul loc

de împăcare cu sine

e moartea

Aventuri și cochetării

o femeie trebuie să fie cochetă

și când duce gunoiul

îmi spunea tanti Rina

după ce ieșea din scară și o pornea cu găleata

spre tomberoane

eu zâmbeam

fiindcă-mi plăcea de ea

și fiindcă citisem chestia asta prin cărți

dar nu-mi bătusem niciodată capul prea tare

până să ne mutăm în bloc cu tanti

arăta ca o păpușă

iar când trecea pe-aproape

parfumul ei îmi umplea gura cu scuipat

încât trebuia să înghit repede

ca să-i răspund la întrebările

despre școală învățătoare părinți vacanță teme

despre alimentara din cartier

tanti Rina știa că toți bărbații

mari și mici

de la toate scările

vorbeam despre ea

visam la ea

ne iubeam cu ea

în băile sau în camerele noastre

ba uneori

când eram mai mulți și prindeam curaj

chiar acolo

pe băncile din fața blocului

dar ea nu se supăra niciodată

fiindcă era de gașcă

generoasă

și le dădea mamelor noastre cu împrumut

ulei zahăr ness praf de copt drojdie

iar pe noi ne servea cu caramele și dropsuri

când venea de la serviciu

„ca să creșteți mari”

și după ce intra în casa scării

noi creșteam instantaneu

adevărul e că aș putea merge mai departe

până la ziua în care coboram ca să ies la joacă

când tanti Rina a deschis ușa apartamentului ei

și m-a rugat să vin puțin

am intrat ca hipnotizat

iar ea a-nchis ușa cu yala

m-a luat de mână și m-a dus

dar nu

n-o să scriu asta

ar fi o cocoșerie

și aș mai strica și poemul  

(din volumul Aproape nimic sigur, în curs de apariție la Editura Cartier)