Meniul zilei

Meniul zilei

Păi, să mai schimbăm paradigma. Să ne tragem oțărică de păr în sus, că tot ne-a părăsit (părul) și dregându-ne vocea și dregându-ne totodată cu un vin, la meniul zilei, la Merlot, birtu de lângă biroul meu de editor de nișă și tipograf și galerie de artă, o singură artă, a Norei, iată, ne ridicăm în picioare, speriind comâncăii, și, cum pe vremuri, George de la Flora (care l-ai apucat), începem a zice:

Făra tine

Nici un mine nu mai șade

Drept

Cocârjați de spate

Și pre cari în piept

Inimile noastre

Părăsite glastre

De albe orhidee

Sunt acum scaieți

Umblătura noastră

Pas de defilare în

Nicio zare

Nu mai are rost

Stăm cătane proaste

Dezorânduite

Ne zgâim la cer

Tuturora norii

A lor joacă

Cât se joacă

După care

Pier.

De amor

Strâns în chingile lumii

Orb

Ațipeam sleit

La sânu-ți

Zilei închinăciune

Aduceam

Adormind fără rușinare

În nerugăciune

La sânu-ți

Vrednic îmi părea

Că sunt

În fire fără întrebare

Orb

La sânu-ți alb.

Între noi am pus un soare

Ce crăpa

Vitrinele din piața mare

Cum zicea

Un poet din Circumvalațiunii

(Pușcariu colț cu Cucu, străzi)

Între noi era o apă

(n-am văzut-o în viața mea,

sarea-avea ca lacrima)

Ce-o treceai

Ca din băi cum tot ieșeai

Cu turbane de prosoape

(în prosop îți ascundeai

spălăcit părul bălai)

Pământ am pus să fie

Și munceam la temelie

Pentru casa ce eram

Nu știam că de baștină

Noi suntem din mlaștină

În întinderea pustie

Am pus și-o cofetărie

(avea chioșc cu limonadă)

Din cer ulei

Venise mama să ne vadă

Să nu-i mai fie atât ador

Niciunui pinguin tenor.

P.S. picurii de apă de pe umerii tăi

rescriau manualul de fizică

redefinind metaechilibrul corpurilor transparente și albe

în livingurile închiriate de la trei

atunci mi-am zis; „da, de ce nu,

să facem Bucureștii port la Marea Neagră”

Elegie de toamnă

        Motto: „Mâțu…curu lui,

                Ca cine-i dus,

                Bitanga”

O vint toamna

Ce rog

Primeșce-mă năpoi

La cine în butoară

Dă zloată și dă ud

Cu ochii bleji

Cu botu-n lăbile din față

Stă cânele să moară.

În cuină mi-i șpohertureșe

La stradă-n soba bună

Hârțu-i domn

Audzi cum fierbe vinu

Hai, iarăși ne-om petreșe

Sub pruni om pune cânele

La somn.

  • Desen de Ștefan Popa PopaS