Păi, să mai schimbăm paradigma. Să ne tragem oțărică de păr în sus, că tot ne-a părăsit (părul) și dregându-ne vocea și dregându-ne totodată cu un vin, la meniul zilei, la Merlot, birtu de lângă biroul meu de editor de nișă și tipograf și galerie de artă, o singură artă, a Norei, iată, ne ridicăm în picioare, speriind comâncăii, și, cum pe vremuri, George de la Flora (care l-ai apucat), începem a zice:
Făra tine
Nici un mine nu mai șade
Drept
Cocârjați de spate
Și pre cari în piept
Inimile noastre
Părăsite glastre
De albe orhidee
Sunt acum scaieți
Umblătura noastră
Pas de defilare în
Nicio zare
Nu mai are rost
Stăm cătane proaste
Dezorânduite
Ne zgâim la cer
Tuturora norii
A lor joacă
Cât se joacă
După care
Pier.

De amor
Strâns în chingile lumii
Orb
Ațipeam sleit
La sânu-ți
Zilei închinăciune
Aduceam
Adormind fără rușinare
În nerugăciune
La sânu-ți
Vrednic îmi părea
Că sunt
În fire fără întrebare
Orb
La sânu-ți alb.
Între noi am pus un soare
Ce crăpa
Vitrinele din piața mare
Cum zicea
Un poet din Circumvalațiunii
(Pușcariu colț cu Cucu, străzi)
Între noi era o apă
(n-am văzut-o în viața mea,
sarea-avea ca lacrima)
Ce-o treceai
Ca din băi cum tot ieșeai
Cu turbane de prosoape
(în prosop îți ascundeai
spălăcit părul bălai)
Pământ am pus să fie
Și munceam la temelie
Pentru casa ce eram
Nu știam că de baștină
Noi suntem din mlaștină
În întinderea pustie
Am pus și-o cofetărie
(avea chioșc cu limonadă)
Din cer ulei
Venise mama să ne vadă
Să nu-i mai fie atât ador
Niciunui pinguin tenor.
P.S. picurii de apă de pe umerii tăi
rescriau manualul de fizică
redefinind metaechilibrul corpurilor transparente și albe
în livingurile închiriate de la trei
atunci mi-am zis; „da, de ce nu,
să facem Bucureștii port la Marea Neagră”
Elegie de toamnă
Motto: „Mâțu…curu lui,
Ca cine-i dus,
Bitanga”
O vint toamna
Ce rog
Primeșce-mă năpoi
La cine în butoară
Dă zloată și dă ud
Cu ochii bleji
Cu botu-n lăbile din față
Stă cânele să moară.
În cuină mi-i șpohertureșe
La stradă-n soba bună
Hârțu-i domn
Audzi cum fierbe vinu
Hai, iarăși ne-om petreșe
Sub pruni om pune cânele
La somn.
- Desen de Ștefan Popa PopaS