(fragment)

Era așezată pe un scaun cu spetează, undeva spre marginea curții, către grădină. Mișca degetele mâinilor atât de repede, încât dacă le urmăreai puteai să  trăiești confuzia că le prinzi ritmicitatea. S-ar ficrezut că frământă ceva ori că degetele se adună într-un fel de căutare. În fapt, despica bucată cu bucată câteva căpățâni de usturoi. ”Domnule, a trecut atâta amar de vreme… Dacă acum uit ceva, ce a fost atunci știu în amănunt. De șaptezeci și trei de ani nu a fost zi să nu mă gândesc la el. Nu o dată, de zece ori, mereu, însă nu pot să înțeleg de ce mi s-a întâmplat,  trecuseră de atunci câțiva ani, eram, deja, aici. A fost o zi de vineri, nu pot să uit, nici dacă îmi iei capul. Mă aflam pe câmp, la masă, într-un grup de femei. Obosită, m-am întins pe iarbă și am ațipit. Atunci a apărut.

-V-ați speriat!

– Acultați! Tare supărat era, direct la mine a venit și m-a privit aspru:

– Tu ce cauți aici?

– Nu avea chipul lui, domnule, era îmbrăcat militar. Nu i-am răspuns, am rămas, așa, în vis, uimită! Voia să spună că nu m-a găsit unde mă lăsase. O singură dată. În zadar am călcat pământul! Dragul meu, află că l-am iubit. Mă crezi ori nu, și acum sunt supărată pentru o întâmplare. Nu meritam, numai că el a fost un pic gelos. Și nu avea motiv! A fost așa… La noi, la țărani, în vremea aia, duminica, în post, s-a făcut joc la băieți acasă. Atunci ne aflam certați. În duminica de care vreau să povestesc, hora s-a ținut la el. M-am îmbrăcat  frumos, că îmi plăcea să mă plimb așa pe uliță, și am pornit. Când am ajuns, sora lui cea mică mi-a luat paltonul să-l ducă în casă. Ce credeți că mi-a strigat, de supărare că n-am vorbit cu el?

– Nu bănuiesc, nici dacă îmi  luați capul, cum vă place să ziceți!

– Asta-i Ana cea lăudată și la un picior pansată…

– Cuvinte grele a mai spus, de-a proasta. Știți de ce am fost pansată? Vara, când s-a secerat grâul, desculță fiind, m-am înțepat la miriște. Mi-a tras și-o palmă, acolo, la jocul mare!

Cu uitătura risipită pe șorțul negru, vorbește despre iertare. De pe șorț adună o scamă sau îi îndreaptă o cută.

– Când ești tânăr, zice, ai numai inimă. După ce străbați timpul, îți crește și mintea. Asta spun acum, altfel și eu am făcut o greșeală de care îmi pare rău până trăiesc… Trebuia să o iau eu!