Doresc să vorbesc despre Nina Ceranu. A ajuns la cel de-al unsprezecelea roman. Sunt cărţi scrise, cele de început, „Duhul fluviului”, în maniera lui Dumitru Radu Popescu.  Romane vii, foarte vii, legate de locurile ei, dar următoarele vorbesc despre ea şi consăteni de-ai săi, care ajung la Timişoara. „ Viaţa între zero şi unu”, de pildă, se ocupă de Timişoara. Întâi, de  mahalalele oraşului, de lumea de jos, a oamenilor simpli, care au ajuns aici şi încearcă să îşi găsească de lucru. Încetul cu încetul, ajung către centru. Câteva dintre romanele ei sunt narațiuni ale centralității. „Cele trei feţe ale oraşului”rămâne, şi el, al Timişorii, al marginilor, al trecerii către centru. Cele unsprezece creații romanești pleacă, întotdeauna, de la documente, Nina Ceranu fiind un admirabil cercetător a istoriei locului. „Doamna de la Spion Strasse” este despre Emilia Lungu-Puhallo, primul romancier pe care l-a dat Banatul, cea dintâi femeie care a participat la viaţa literară a Vestului. A scris în „Familia”, prietenă fiind cu Iosif Vulcan, are o viaţă neobişnuit de spectaculoasă. E fiica unui om de cultură, Ion Lungu, s-a căsătorit la treizeci şi ceva de ani cu un ofiţer croat, Puhallo, care a murit după foarte puţin timp. Aşa că s-a întors de la Zagreb la Timişoara, devenind un publicist de primă mărime.

Nina Ceranu a condus mai multe reviste, are în grijă o editură, „Eubeea”, care girează timişoreni, dar nu numai, aduce în atenţie cărţi importante pentru înţelegerea vieţii literare din România anului 2024.  Are o sensibilitate neobişnuită, mereu susţinută de la valorile din preajmă. Câteva volume de poezie ale ei au fost traduse, unul dintre ele, „Apele care ne poartă”, de exemplu, tălmăcit în sârbeşte de către Ivo Muncian, vorbeşte de un poet de primă mărime.

Nina Ceranu este un scriitor cu o putere de muncă exemplară, dovadă sunt şi cele unsprezece romane mai sus evocate, ceea ce înseamnă enorm. Ar fi trebuit să o sărbătorim  în decembrie, anul trecut, pentru împlinirea vârstei de  75 de ani. Acum, la 75  de ani şi-un pic, îi urmăm „La mulţi ani!”

(A consemnat Dumitru Oprişor)