Secretul: Despre infidelitate și fericire

Secretul: Despre infidelitate și fericire

Piesa lui Alexandru Popa, Secretul fericirii, aparent, pare a fi o provocare. Mai degrabă derutant, titlul acoperă doar teoretic confruntarea din scenă. În mare secret, nevasta își înșeală bărbatul cu prietenul lui. Asta să fie fericirea? Un erotic fără scrupule, tăinuit, se iluzionează amanții, sub platoșa prieteniei. Bietul soț, tocmai în numele acestei prietenii, își pregătește avocățește deconspirarea, arătându-se neafectat de infidelitatea nevestei, ci dimpotrivă, o susține ca o posibilă alternativă în căsnicie. De aici, la o întâlnire cu un pahar de prietenie, își începe discursul despre o așa-zisă schimbare între parteneri, cumva fericită stare erotică, de comun acord relaționată pe față.

Numai că prietenul rezistă la provocare și nu se lasă prins în cursă, precum el, nici nevasta, amândoi coalizați în negarea oricărei aluzii strecurate de soțul anchetator. Oricum, triunghiul intră într-un fel de cutremur, provocat, se înțelege, de soțul înșelat de către infidela nevastă, dar și de prietenul adus în casă. Miza acestui joc el este, conștientizat de regizorul Mihai Panaitescu, în sensul că jucându-i pe cei doi, soțul să se joace și pe el însuși. Într-un fel de dedublare, ca ins erotizat, cu efect pervers în atacul asupra trădării. Soțul, Tom, este personajul cu prioritate scenică, într-un insistent camuflaj în virulența lui bine întreținută de către actorul  Armand Crișan. Spășit, la rândul lui într-un camuflaj de nevinovat, prietenul David, este baricadat în replici diluate de interpretul lui, Aurelian Culea. Între ei, ca între bărbați, se duce scenic confruntarea între așa-zisa propusă schimbare și acceptarea ei, la care e poftită, în cele din urmă, nevasta însăși, Ana, cu o dublă insinuare feminină, conferită de actrița Diana Dănilă. Fără efect, insinuarea schimbării este susținută brusc de dovada indubitabilă: filmarea scenelor erotice între nevastă și prieten. Din acest punct, apropo de schimbare, regizorul Mihai Panaitescu optează pentru efectul dramatizării discursului. Cei doi, fără restricție, pot să-și continue relația, așa cum și el, Tom, o are cu nevasta  prietenului. Ambiguitate cu o presupusă infecție suferită și transmisă  de la un cuplu de amanți, la celălalt, menită să tensioneze finalul, tranșat cu accidentul de mașină a prietenului. Trebuia să se încheie cumva acest secret al fericirii. Spectacolul, beneficiind și de cadrul scenografic realizat de regizor, este cu receptivitate primit, ciudat, uneori cu umor. Poate și pentru că întâmplarea de pe scenă nu e nici prima, nici ultima.