Ion Șerban Drincea: O idee de cerc

Ion Șerban Drincea: O idee de cerc

O IDEE DE CERC

Nu-mi amintesc nimic
de la înfrățirea sângelui
eram pe atunci o idee de cerc
sau poate semnul unei linii
fac doar presupuneri
să nu-mi luați vorbele în seamă
unele au rămas în vid
numai semnul lor mai vorbește

îmi închipui că a fost un haos
ca la orice început
simt cutremurul atomilor
adunați în epiderma sângelui
bărbierită în fiecare dimineață
la lumina becului de o sută de wați

CHEMARE

În ziua aceasta
au putrezit unele gânduri
și s-au speriat caii
veniți din deșerturi
să culeagă iarba roșie
din ținutul putregaiului adormit
în emisfera sudică a creierului

multe capete s-au învârtit
după semnele busolei
și la fiecare mișcare
s-a declarat câte un război
între cuvintele imperialiste
născute din tăcerea nașterii
când divinitatea
a măsurat universul cu metrul
marcând răscrucile
cu câte o planetă

S-AU CREZUT ÎNCEPUTUL

Două entități și-au adunat drumurile
în crucea aceluiași destin
completându-se în mișcarea universului
răsturnată peste lumina haosului

cele două ființe se credeau începutul
și îmi făceau semne prin sângele lor
să le completez triunghiul
în care și-au pus ochii pavăză
să înfrunte lumina oarbă
ce arde la poarta pașilor
adunați în iubire

DESPRE HOMARIA

Ai rămas în urmă prietene
cu știrile despre Homaria
ținutul depărtărilor unde
au ajuns doar nenăscuții

acolo prietene
e doar râsu-plânsu
dar mai colorat ca pe la noi
și ființele acelea
sunt doar culori
aruncate peste lacrimi
venite din zâmbete
cât mirarea ta
acum când nu crezi
că râsu-plânsu e altul
decât al actorilor
îmbrăcați în mantia lui Hamlet

CHEMARE

Vino cu mine în deșert
să adunăm boabele de nisip
risipite de pașii cămilei
uitată la marginea drumului
când Fata Morgana
și-a arătat sexul
întinsă peste culmile depărtării
aprinse la umbra focului
pe ecoul chemărilor