SUNLIGHT THEATRE, festivalul de teatru și artele spectacolului, un eveniment care a intrat deja în tradiția orașului și a județului Timiș, se află anul  acesta la  ediția a V-a, o ediție, care promite o stagiune intensă și diversă. După succesul primului spectacol, ”Neliniște”, Fundația Culturală ARTMEDIA continuă seria spectacolelor de excepție și vă dă întâlnire cu Lamia Beligan, în one woman show-ul ”Vivien Leight: Ultima conferință de presă”, în 21 mai, de la ora 19.30,  la Cinema Timiș. Piesa, scrisă de autoarea americană Marcy Lafferty și tradusă chiar de Lamia Beligan, este o producție a Teatrului Național București, iar regia și scenografia sunt semnate de Liana Ceterchi. ”Vivien Leigh: Ultima conferinţă de presă” e un spectacol biografic. Viața marii actrițe, privită retrospectiv, nu are cum să-şi piardă fascinaţia, chiar dacă au trecut mai multe decenii de atunci. Spectatorii vor fi martorii unei povești fabuloase de viață, cum nu multor oameni le este dat să trăiască, cu o ascensiune spectaculoasă, strălucire şi faimă, căderi dramatice, reverie, gelozie, mânie, deznădejde și boală… Piesa reprezintă o reconstituire emoționantă a ultimelor zilei de viață ale lui Vivien Leigh, devenită acum o umbră a starului adulat de altădată. Supranumită Viv, the world’s darling, marea actriţă retrăieşte acea perioadă magică a Hollywood-ului, pe care l-a iubit şi l-a detestat deopotrivă.  

Marcy Lafferty a scris ”Vivien Leigh: Ultima Conferință de Presă” în 2004 sub forma unui one-woman show pentru ea însăși, interpretând-o cu succes de-a lungul și de-a latul Marii Britanii. Portretizarea îmbătrânirii actriței, laolaltă cu aducerile aminte despre succesul fulminant pe plan artistic, împresurat, însă, de boală, a fost preluată de scene din întreaga lume.

Lamia Beligan povestește cum a ajuns să o joace pe Vivien o și joace pe Vivien: În anul 2010, căutam cu disperare o piesă de teatru care să mă seducă, să mă motiveze, cu care să rezonez, care să mă provoace să-mi depăşesc limitele şi să arăt acele faţete mai puţin cunoscute ale personalităţii mele histrionice. Căutam o piesă aşa cum caută câinele iarba de leac. Şi, cum nimic nu e întâmplător, coincidenţa fericită a făcut ca tatăl meu, neobosit căutător de piese de teatru noi şi interesante, să descopere acest text şi să se gândească imediat la mine. A făcut rost de el, mi l-a dat şi mi-a spus: «Trebuie neapărat să joci acest rol! E un rol pentru tine.» Jocul viu, pătimaș, al Lamiei Beligan vă va purta ”pe aripile vântului”, ale amintirilor aşternute, cândva, de marea actriţă pe hârtie şi devenite sursă de inspiraţie pentru actriţă, Marcy Lafferty, cea care a scris acest monolog dramatic şi l-a adus pentru prima dată în scenă, în 1997, la Drummond Theatre, în Scoţia. Lamia Beligan râde şi plânge, este asemenea unei flăcări ce arde cu intensitate, jonglează cu naturalețe între diferite stări, glisând de la feminitate, finețe, grație și eleganță către hăul alienării și, fără a pierde contactul cu publicul, transmite, neîncetat, emoție. O vom descoperi pe Vivien în toate ipostazele, de la o necunoscută, la un star internațional, la soție, la mamă, la adulteră, la femeia îndrăgostită nebunește de Sir Laurence Olivier, până la femeia neajutorată, neînțeleasă și cuprinsă de nebunie. Cu mare succes la publicul românesc, acest one-woman show a fost elogiat și pe scene importante din Paris și Londra.

Despre Vivien Leigh: Actriţa britanică Vivien Leigh, Lady Olivier (1913 – 1967), laureată a două premii Oscar, unul pentru interpretarea personajului Scarlett O’Hara din „Pe aripile vântului“ (1939), iar cel de-al doilea pentru rolul Blanche DuBois din producţia „Un tramvai numit dorinţă“ (1951), pe care l-a interpretat şi în teatru în West End din Londra. Vivien Leigh a coloborat adesea pe plan artistic cu soţul său, Laurence Olivier, care a regizat multe dintre filmele care au făcut-o celebră. Sănătatea ei şubredă s-a dovedit a fi, însă, cel mai mare obstacol din cariera ei. Fiind afectată de tulburare bipolară de-a lungul perioadei adulte, Vivien Leigh a câştigat reputaţia unei persoane foarte dificile. Odată cu înaintarea în vârstă, actriţa a fost slăbită de reveniri frecvente ale tuberculozei, boală diagnosticată pentru prima oară la mijlocul anilor ’40. Leigh şi Olivier divorţează în 1960, iar actriţa continuă să apară periodic în diferite filme şi piese de teatru, până la decesul său din cauza bolii, în 1967.